Pseudo-jurnal

Celelalte relații

E ciudat cum priveam relațiile celorlalți, perfecte în aparență, cu oarecare invidie, considerând că oricare alții sunt mai fericiți decât noi și știu mai bine ce să facă pentru a rămâne veșnic așa.

Dar orice urmă de invidie dispărea atunci când legăturile alea perfecte se destrămau și eu rămâneam în continuare cu jumătatea mea imperfectă. Și atunci, în pragul acelor drame și despărțiri venite de la cei îndrăgostiți, realizam că toate florile din lume nu au putut acoperi rănile sufletului ei, că toate săruturile în public nu au reușit să șteargă gelozia care pe el îl măcina zilnic.

Aflam că, de fapt cuplul ăla perfect ne admira pe noi, ăia imperfeți care nu ne arătam iubirea în public, care nu ne alintam cu “Ursuleț” și “Puiuț”, care nu ne umpleam casa cu inimioare lipite pe frigider și mobilă. Și ne întreabau cum am reușit să ajungem aici, cum am trecut peste certuri, cum am iertat, ce am legat și dezlegat…

Odată cu întrebările din exterior, veneau și răspunsurile din interior: suntem aici pentru că am înțeles că niciunul din noi nu este perfect, pentru că nu asta am căutat, ci o jumătate pe măsura sufletului fiecăruia. Am știut amândoi când trebuie să respectăm liniștea celuilalt și când trebuie să vorbim. Am ajuns aici când am realizat că într-o relație sunt lucruri mai importante decât florile și inimioarele desenate cu marker-ul roșu pe post-it-uri roz.. Am iertat și ne-am dat șanse…

Am înțeles că nu există iubire perfectă, dar pentru a iubi aproape perfect trebuie să treci cu răbdare prin certuri, reproșuri, răbufneli, defecte, trebuie să-l vezi când e gelos, pe ea când e fără machiaj și rochia strălucitoare. Și când reușești să o faci, realizezi că mai importante decât florile și cuvintele frumoase sunt privirile care nu vorbesc și tăcerile care astâmpără furtuni. Atunci știi că vrei să rămâi lângă acel om imperfect o viață…

377033-1366x768

10 thoughts on “Celelalte relații”

  1. Intr-adevar….dragostea adevarata inseamna sa il accepti pe cel de tine asa cum e, cu toate imperfectiunile. Fara sa incerci sa-l schimbi. Sa-l iubesti si cand e vesel si cand e trist. Iar el sa fie langa tine si cand esti in culmea fericirii, dar mai ales cand intri pe drumul alunecos al depresiei. Sa treceti impreuna peste certuri si sa cautati mereu, solutii la probleme. Si cred ca asta-i doar inceputul…

  2. Pentru mine iubirea este implinire si armonie, sustinere si ajutor, mangaiere si mici bucurii care iti fac sufletul sa zambeasca. Perfectiune in dragoste nu exista, insa intelegere si vointa da.

    Cel putin asta functioneaza in casnicia mea si suntem impliniti!

  3. Hehe. Eu am fost in situatia de a fi fost ACEL cuplu perfect. Si cand s-a destramat, dupa multi ani, s-a destramat urat. Acum sincer nu invidiam pe nimeni, fiindca in iluzia ce si-au creat-o cei de afara, am trait-o si am negat, involuntar, existenta problemelelor. We took ourselves for granted, asta ca sa nu dau in patima autovictimizarii, desi fiecare are tendinta sa creada ca a fost cel mai ranit. In orice caz, felicitari pentru relatia pe care o ai. Te imbratisez (noi nu ne-am mai scris de mult, eu m-am retras din lumea blogurilor si “anonimatul” se pare ca-mi prieste, insa eu una nu te-am uitat si te-am admirat mireasa in poze).

    1. C.A, îmi pare tare rău că a trebuit să se termine…mai ales așa, dureros. Oricum, nu cred că există despărțiri fără durere, dar nici unul din voi nu merită să sufere.
      Eu nu am uitat că ești un om bun și nu am să uit niciodată nici ziua aia de vineri când te-ai interesat de sufletul meu, deși eram o necunoscută pentru tine. Măcar de dragul acelui telefon îmi doresc din toată inima să îți fi găsit liniștea acum, să fi trecut cu bine de furtunile post-despărțire, de amintiri.
      Te îmbrățișez și îți mulțumesc pentru toate vorbele frumoase :*!

Leave a Reply to Andreea Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.