Vacanțele mele nu prea au fotografii

Citeam un post despre fotografiile din vacanță, de ce facem atât de multe. Și m-am gândit la mine, la faptul că din toate vacanțele mă întorc cu trăiri multe, fotografii puține și…un regret. Regretul mă ajunge la o lună, două sau un an de când ajung acasă, parcă îl iau cu mine de prin locurile cutreierate. Îmi dau seama că de fapt, nu am făcut destule fotografii, că nu am din ce să încropesc niște amintiri mai profunde decât cele pe care le port mereu cu mine în suflet.

Continuare

Voi sunteți minunați!

Săptămână aceasta m-am trezit cu o avalanșă de vorbe frumoase și gânduri bune, încât la un moment dat m-am speriat de întorsura pe care a luat-o blogul. Mă simțeam ca în pragul unui atac de panică, doar că acum fericirea era cea care mă apăsa în piept și nu mă lăsa să respir. Mi-am început ziua de ieri luminos, cu un mesaj primit de la un suflet bun, apoi cuvintele frumoase mi-au copleșit până și ultima celulă, dacă mai rămăsese vreuna neatinsă. Nici nu știu ce am făcut special ca să primesc atâtea vorbe calde.

Continuare