Și nu mai vine…

waitingCunosc oameni care au făcut din iubirile lor neîmplinite altare pe care își sacrifică fericirea și viața, iubiri pe care le poartă cu mândrie și pioșenie, asemenea unui canon, dar fără ca acestea să ducă la izbăvire ci mai degrabă la pieire… Oameni care iubesc fără să ceară nimic la schimb, fără să pretindă fericirea, trecând zile, ani și vieți peste ei, de cele mai multe ori în zadar.

Și oamenii ăștia renunță la orice, îngroapă toate visele, dragostea de viață, renunțând la însăși viața lor, dar nu și la speranță. O păstrează cu nebunie și demnitate, devine aer și apă, fericire și viață. Și cum să-i iei unui nebun iluzia unei reîntregiri, unei iubiri ce nu va fi vreodată împărțită? Trăiesc zilnic cu iluzia asta, se pregătesc pentru momentul întâlnirii, își pregătesc dulapul, mai cumpără o farfurie și o lingură, mai pun un scaun la masă, o pernă la capătul patului. Cumpără flori proaspete în hărtie de ziar și păstrează în permanență casa curată în speranța acelei reveniri. Nu se întreabă niciodată cât va dura așteptare, dacă mâine tot singuri vor fi. Pentru ei așteptare a devenit un obicei și o fericire, ca atunci când ies cu câinele la plimbare în parc.

Sunt oameni capabili să aștepte toată viața, să înlocuiască apa și hrana cu iluzii. Și caută mereu semne în zare, pe ecranul telefonului, în cutia poștală sau în ceașca de cafea. Așteaptă iubiri care au plecat ieri sau în altă viață, iubiri care nu există și nici nu vor mai exista. Și mereu între aceste iubiri vor fi prea mulți kilometri, prea puține puncte comune și întotdeauna oameni….mereu alții.

4 thoughts on “Și nu mai vine…

  1. Nu stiu ce sa zic, astfel de iubiri, nealimentate, mor de obicei dupa o perioada. Mai lunga sau mai scurta, depinde de la om la om. Pur si simplu intervine uitarea. Insa, se poate intampla sa tii legatura(pe diferite cai sau chiar sa te mai intalnesti ocazional) cu persoana pentru care nutresti anumite sentimente profunde si atunci sa continui sa speri. Pana la urma fiecare procedeaza asa cum ii dicteaza inima. Cum considera ca e mai bine pentru el. Sau cum poate. 🙂 Fiecare face ce vrea cu viata lui.

    1. Corect! Fiecare face ce vrea cu viața lui…Dar când mă gândesc că există oameni care trăiesc numai în trecut, nu pot să nu mă întreb dacă acei oameni sunt fericiți sau dacă își trăiesc viața…

  2. Bine, te-am gasit. Mi-a placut imaginea de prezentare cu scrisul e cea mai buna modalitate de a vorbi… Am citit postarea ta, si daca intuitia mea nu da gres cred ca am dat peste o fiinta sensibila. Ma regasesc si eu in ce scrii, si eu am avut o mare iubire, care m-a parasit, si o perioada l-am asteptat, insa cine te paraseste cred ca niciodata nu se mai intoarce la tine.Pana la urma viata trebuie sa mearga inainte, nu putem trai in trecut!

  3. Bine ai venit! Mulțumesc tare mult pentru tot ce ai spus frumos. Într-adevăr, citatul din prezentare mi se pare destul de reprezentativ pentru blog, cu toate că nu este al meu 🙂
    Știu ce vrei să spui când vorbește despre aștepare, așa am făcut și eu de fiecare dată când am fost părăsită. Cred că e normal să nu ne desprinem din prima de ce(cea)l care ne-a părăsit, anormal mi se pare să rămâi prins în trecut, să nu vezi un viitor, fie și fără acea iubire
    Ai mare dreptate când spui :”nu putem trăi în trecut”, mă bucur că ai înțeles asta….mai ales când suferi după o despărțire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: