Și nu mai vine…

Cunosc oameni care au făcut din iubirile lor neîmplinite altare pe care își sacrifică fericirea și viața, iubiri pe care le poartă cu mândrie și pioșenie, asemenea unui canon, dar fără ca acestea să ducă la izbăvire ci mai degrabă la pieire… Oameni care iubesc fără să ceară nimic la schimb, fără să pretindă fericirea, trecând zile, ani și vieți peste ei, de cele mai multe ori în zadar.

Continuare

Oamenii ca o pereche de cercei

Am avut o pereche de cercei minunați. Doi fluturași de argint, bătuți cu multe cristale. I-am purtat o vreme, mândră tare de noile mele podoabe, până când m-am trezit într-o zi că unui cercel îi lipsește o pietricică. Vedeam golul, dar mai mult vedem strălucirea cristalelor din jur. Și câți cercei nu sunt știrbiți de strălucire, puțin ciobiți pe la colțuri sau decolorați de atâta purtat?

Continuare