Primăvara în Paris cu miros de Chanel

Știi când ți-e dor de ceva și cauți orice fărâmă din acel ceva doar pentru a mai potoli din dor? Așa caut eu Parisul peste tot. Mă uit la filmele franțuzești doar, doar voi recunoaște un parc, o stradă, o clădire. Am revăzut metroul din Paris într-un astfel de film. Și i-am recunoscut scaunele, stațiile, i-am simțit viteza și am auzit semnalul sonor când s-au închis ușile….

Continuare

Cele câteva flori

Auzisem prima dată de el în La Medeleni: ” Parfumul Rodicăi domina mirosul sălii: <<Quelques Fleures>>, parfum strident, care are parcă un fond de sudoare sexuală, afrodisiac, îndulcită. Grefierii o priveau răsucindu-și condeiele, copiștii făcându-și cu ochiul. Avea rochie scurtă și decoltată. Când se apleca pe biroul judecătorului, un copist ofta. Văzuse gropița sânilor plini. Avocații îi vedeau ceafa plină. Cei din lături îi vedeau coapsele pline, profilul pulpelor metalice în ciorapii de mătase, și pantofii cambrați cu călcâie roșii, care dădeau o notă picantă, de fard parcă. Era înconjurată de sexualitate. Îndreptați spre ea, ochii bărbaților deveneau antropofagi. Se aplecase atât de tare, încât avea aerul că vrea să sărute buzele judecătorului care privea insistent actul  de vânzare, puțin congestionat.”   (La Medeleni, vol IV- Ionel Teodoreanu)

Continuare