Și nici nu știam că sentimentele mele se vor schimba odată cu cererea în căsătorie. Acum mă gândesc la el (cel pe care acum câteva luni îl numeam “prietenul meu”) ca la viitorul meu soț. Adică omul cu care vreau să am copii, să merg în vacanțe ca și până acum, bărbatul alături de care vreau să-mi cresc nepoții, alături de care vreau să mă plimb până la capătul drumului.

Adică e un fel de responsabilitate mai mare. Mă gândesc că acum e ceva serios și oficial, și el va fi el The One- cel la care am visat de când mă jucam de-a mama și de-a tata. El e tata, el e toți prinții și toți mirii, toți George Clooney-i și toți cântăreții cu a căror poză adormeam sub pernă pe la 14 ani. El e băiatul ăla bun pe care mama și bunica I-l cereau lui Dumnezeu în rugăciuni, el e bărbatul despre care vorbeam cu prietenele în glumă, spunând “eu vreau ca soțul meu să fie brunet și cu ochii verzi”. Și nu e brunet și nici măcar ochi verzi nu are, dar e mai bun decât atât, mai mult decât am sperat și visat.

Este el….Și parcă îl iubesc mai mult acum când știu că va fi mereu el, parcă îmi bate inima de două ori mai repede și mă sperii de zece ori mai tare când se simte rău. Până ieri a fost prietenul meu, așa cum putea fi orice băiat. Fără nici un fel de legământ, fără nicio promisiune, fără nici un gând concret de viitor împreună. Și totul s-a schimbat într-o zi când am avansat, fără să știu chiar eu, de la acest stadiu ipotetic de “poate într-o zi…” la “acea zi”- care acum este una definită în timp.

4 thoughts on “El e totul și în toți”

  1. Nu, draga mea, încă mai păstrez statutul și numele de domnișoară, cam vreo 6 luni de azi în colo. Dar totul se petrece atât de repede încât am impresia că am să ratez eu însămi propria nuntă :))

  2. Mulțumesc sincer pentru urări :)!
    Da, da, ai observat bine cu noua categorie și cu siguranță vor urma câteva posturi despre nuntă pentru că nu pot să mă abțin să nu vorbesc despre ea 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: