Un copac, toate amintirile

Atâta nostalgie ca în teii înfloriți, parcă niciunde nu-i. Nici în ceștile de cafea din zori, nici în primele zăpezi, albe precum amintirile despre ele, nici măcar în serile cu ploi mocănești de toamnă. Și parcă niciun alt copac nu este atât de bine înrădăcinat în amintirile mele precum este teiul.

Continuare

El e totul și în toți

Și nici nu știam că sentimentele mele se vor schimba odată cu cererea în căsătorie. Acum mă gândesc la el (cel pe care acum câteva luni îl numeam “prietenul meu”) ca la viitorul meu soț. Adică omul cu care vreau să am copii, să merg în vacanțe ca și până acum, bărbatul alături de care vreau să-mi cresc nepoții, alături de care vreau să mă plimb până la capătul drumului.

Continuare