Pseudo-jurnal

Mă grăbesc spre nicăieri

Nu mai am răbdare să
citesc,
ascult,
vorbesc la telefon,
fac sport,
mă uit la filme,
răsară soarele,
treacă timpul și să vină vara,
caut o rochie drăguță în dulap pe care să o îmbrac,
gătesc sofisticat,
lenevesc în cadă…
Mi-e comod să
citesc dialoguri și prostioare lejere,
dau beep-uri,
arunc pe mine un pulover lălâi,
consum iaurt din cutii de plastic,
mă uit la desene animate și emisiuni regizate,
fac dușuri scurte…
Și urăsc atitudinea asta, că parcă prea mă grăbesc spre nu știu unde…Și uit că atunci când depun mai mult efort, mă bucur mai mult de viață.
Uit că
romanele care mi s-au întipărit în suflet au fost și cele mai lungi,
după o oră de sport mă simt în stare să umplu inimile tuturor pesimiștilor cu bună-dispoziție și energie,
o rochie plus o umbră de rimel mă scot din mulțime,
o masă delicioasă alături de un pahar de vin hrănesc sufletul mai bine decît iaurtul la cutie…

Eu trec prea rapid pe lângă viață și nu ea pe lângă mine. Sunt egoistă cu timpul, am impresia că mai pot salva ceva din el dacă nu mă lungesc cu lectura, cu prostitul în fața oglinzii ori cu lungile conversații telefonice cu oameni buni. Câștig timp dar uit să-l trăiesc, cum să-l transform în momente de calitate.
Amintiți-mi, vă rog, cum se face! Sau spuneți-mi, voi cu ce nu mai aveți răbdare?

1350292968-OZGV2EH

Tagged , , ,

7 thoughts on “Mă grăbesc spre nicăieri

    1. Pe lângă unii proști aș vrea să trec fără să mă influențeze cu nimic. Dar ce faci cu ăia cu care trebuie să interacționezi? De care te lovești zilnic și a căror prostie te afectează și pe tine?

  1. Nu mai am rabdare cu mine, cu gandurile mele… imi vine mereu sa “umplu” momentele in care stau in tramvai, cand vin de la serviciu spre casa etc, cu discutii la telefon, cu ascultatul muzicii in casti…

    1. Ai dreptate, am observat și eu asta la mine: parcă nu-mi mai permit să gândesc,să rămân eu cu mine, cu gândurile mele,de parcă mi-ar fi teamă de ele.
      Chiar asa, noi când mai avem timp de introspecții?

  2. Am renuntat la machiaje, la pierdutul vremii in oglinda, la mancaruri sofisticate, care ma tineau prea mult in bucatarie, la o multime de chestii care “imi rapeau timp” am renuntat. la ce mi-a folosit? Habar nu am. Tot nu am timp suficient. :))

  3. La machiaj am renunțat și eu ( de fapt, mai mult de un rimel și un ruj nu prea aplic) tocmai din cauza gândului că îmi ia mai mult timp să mă demachez.
    În schimb îmi place să stau în bucătărie și să gătesc bine pentru că asta mă face fericită, chiar dacă înseamnă să pierd ceva vreme.

  4. Nu mai am rabdare sa stau sa ascult sfaturi care nu ma ajuta deloc, sa stau cu gandul ca maine poate va fi o zi mai buna sau sa ma gandesc ca totul va fi bine si frumos si sa sper in acel moment . Imi traiesc viata asa cum este.. cu bune si cu rele .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.