Mai naive decât mine și colega mea de bancă, Rozi, nu erau decât blondele de la Miss World care aveau impresia că pot salva pădurile ecuatoriale și acoperi găurile din stratul de ozon. Prin clasa a-XI a, ne dădeam peste cap să aducem pe calea cea bună o altă colegă, degrabă amenințătoare cu sinuciderea. Era pornită rău, să-i zicem Dana, să termine definitiv cu cele lumești înainte să termine măcar anul școlar. Motivul punerii ștreangului la gât sau al cuțitului pe vene, de bună voie și nesilită de nimeni, nu-l întruchipa nicio idilă curmată barbar, nici măcar motive mai de oameni mari cum ar fi fost vreo boală incurabilă sau vreo depresie jalnică.

Dana performa cu talent în fața noastră, cele două maici Tereze, teatrul unei tristeți sfâșietoare, menit să stoarcă lacrimi chiar și din cele mai seci și mai reci pietre. “Dacă profa nu mă trece, eu mă sinucid! Mă sinucid! Chiar că nu-mi mai pasă, cum să mă duc acasă și să-i spun lu’ maică’mea că sunt corigentă? O să vedeți că mâine nu voi mai veni la școală pentru că voi fi deja moartă!”

Știam că Dana nu era olimpica liceului iar notele de la opt în sus nu le avea decât la purtare, și nici măcar nu-ți trebuiau două mâini pentru a număra obiectele la care nu rămăsese corigentă; dar ne gândeam noi că poate fata asta a fost mințită de cineva că tocilarele au mai multă trecere la băieți.

Și cum să rămâi impasibil la așa amenințări, dar mai ales cine ar fi putut trăi toată viața cu moartea unui om pe conștiință? Și în timp ce eu împreună cu Rozi nu mai respiram de concentrate ce eram în a găsi o soluție salvatoare de la corigență și de la moarte, sinucigașa noastră își vedea calmă de plimbările prin parc și de băieții care îi mai cumpărau ocazional câte un pachet de țigări.

Văzându-ne prea neputincioase și prea presate de timp, am căutat soluția salvatoare la un adult. Și bine am făcut! Acea persoană știa mai bine decât noi ce sâmbete poartă martira Dana și cu ce talente artistice a înzestrat-o Dumnezeu când vine vorba de persuasiune. Parcă am fi scăpat de un sac de pietre de pe umeri când s-au descurcat ițele poveștii, când am auzit că Dana nu era la prima “tentativă” de sinucidere, că nu era prima dată când lacrimile ei teatrale impresionau naivii.

Bineînțeles că Dana a venit la școală a doua zi, și bineînțeles că a scăpat de corigență, dar nu datorită nou ci datorită mamei ei care s-a văzut nevoită să-i spele păcatele odraslei.

De atunci mi-am promis că nu am să mai cred amenințările sinucigașilor nici să mă picuri cu ceară. Asta până acum un an, când un alt personaj cu prea multă imaginație mi-a încărcat sufletul cu poverile și tristețile lui, când și-a pus aparent, viața în mîinile mele. Și parcă mereu mă tulbură poveștile astea care țin de viață și de moarte, de puterea mea de decizie, de parcă eu aș fi un arbitru care hotărăște cine trăiește și cine moare. Și zău că nu-i înțeleg pe ăștia cărora patetismul le este al doilea nume!

Așa cum spuneam, sunt furioasă pe cei care se joacă de-a moartea, care vorbesc prea ușor despre ea, care acordă mai multă importanță patetismului și egoismului lor decât vieții și oamenilor. Ei sunt cei care nu se vor sinucide, ci doar mimează și nu dau doi bani pe mintea și inima oamenilor care le vor binele. Ei sunt cei care văd amenințarea cu sinuciderea metoda perfectă prin care obțin ceva sau prin care impresionează fraierii.

Acum nu știu pe cine sunt mai supărată: pe mine că sunt impresionabilă ușor sau pe ei că știu cum să profite de bunătatea prostia mea? Și mă enervează pentru că în timp ce eu îmi imaginez cum respectivul(a) zace cu tubul de pastile gol în mână sau cu venele tăiate prin nu-știu-ce baie, ăla/aia râde de mine și-și zice “hai că am reușit să o impresionez pe proasta asta. Las-o să creadă că mă poate salva că eu oricum am de gând să trăiesc.”

Partea proastă e că unii chiar se mai sinucid, dar cred  că sinucigașii adevărați nu amenință cu asta și nici nu vorbesc cu detașare despre proces. Bănuiesc că sunt prea împovărați de cauza sinuciderii decât de sinuciderea în sine.

 

sursa foto

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: