Unde nu-i cap, vai de picioare!

Strălucita mea minte are prostul obicei de a intra în stand-by fix când am cea mai mare nevoie de ea. Atunci își face apariția instinctul cel roz de pițipoancă. Tocmai ce am trăit ieri un astfel de episod. Plec de acasă cu mintea limpede și cu ideea clar trasată de multă vreme că trebuie să-mi cumpăr încălțăminte de iarnă dar nu orice fel de încălțăminte ci una extrem de comodă. De fapt ăsta ar fi trebuit să fie singurul criteriu după care trebuia să mă ghidez.

Cred că într-o viață anterioară am fost bărbat, altfel nu-mi explic cum de nu pot să merg pe tocuri mai multe de câțiva metri. Nu e vorba că nu-mi pot ține echilibru ori că aș avea rău de înălțime, doar că picioarele mele de țărancă fac urât când talpa e mai joasă decât călcâiul. Așa că nu am decât o soluție: să aduc și talpa și călcâiul la același nivel, fie printr-un pantof/papuc/cizmă cu talpă ortopedică, fie printr-o încălțăminte fără toc.

După ce m-am învârtit prin magazine patru ore, excluzând pe rând cizmele, ghetele, botinele cu talpă extrem de joasă ori cu toc, găsesc într-un final două perechi de ghetuțe, la fel, numai că una avea talpa ortopedică iar cealaltă toc și un fel de talpă dublă. Probabil că foamea, oboseala, nervii și plictiseala au fost mai puternice decât rațiunea mea pentru că au reușit să o anihileze, moment în care pițipoanca din mine a început să-și dea cu părerea.

Îmi bag picioarele la propriu în ghetele cu talpă ortopedică și trăiesc cea mai comodă senzație pe care mi-au putut-o oferi numai papucii de plajă. Nu-mi vine să cred cât de comode pot fi! Zic, dar hai să încerc și varianta cu toc de 10 și talpă de 3 cm.

Cred că podeaua magazinului era fermecată, altfel nu-mi explic cum ghetele cu toc mi-au făcut picioarele să se simtă ușoare, libere și delicate iar pe mine mai înaltă și mai slabă. Măsor de vreo trei ori, cu pași siguri, perimetrul magazinului, moment în care rațiunea dă semne vagi că i-ar păsa de mine:  “e doar o iluzie, știi că nu poți să mergi mai mult de 10 minute pe tocuri, ia-le pe cele cu talpă.” Pițipoanca din mine+ vânzătoarea: “alea cu toc sunt mai elegante, te fac mai înaltă și suplă.”

Și știu că sunt cea mai nehotărâtă persoană când trebuie să fac o alegere, și știu că trebuie să iau pe cineva cu mine pentru o părere obiectivă, altfel risc să cer sfatul vânzătoarei sau al oricărui client care nu mă cunoaște. Dar nu, eu am plecat la cumpărături doar cu pițipoanca din mine.

Normal, le-am ales pe cele cu toc și de dragi ce-mi erau am rămas încălțată cu ele. Toată vraja a ținut cât am defilat pe teritoriul magazinului, de parcă acesta ar fi fost tărâmul nemuririi fericirii picioarelor. Cum fac doi pași în afara magazinului, cum încep tălpile să mă doară și toți mușchii piciorului să mi se încordeze. Ajung acasă după o oră, cu picioarele moarte de durere dar cu mândria că sunt mai înaltă cu vreo 10 cm și mai slabă cu vreo 5 kg.

Acum mă consolez cu gândul că mi-am cumpărat niște ghete frumoase, demne de picioarele unei pițipoance lady. Tot acum văd cât de bine mi se potrivește zicala “baba rabdă la frumusețe” și mă întreb la ce mi-o mai fi dat Dumnezeu minte de om serios, dacă uneori gândesc ca o pițipoancă?

sursa foto

12 thoughts on “Unde nu-i cap, vai de picioare!

  1. si eu sunt dificila cand vine vorba de incaltari… eu trebuie sa am talpa ceva mai inalta, daca e foarte joasa am impresia sa ma rastorn pe spate :)… anul trecum am umblat innebunita dupa ghete si am gasit la Leonardo, desi erau reduceri m-au costat destul de mult… anul asta mi s-a pus de imbracat fuste si mi-am dorit cizme, iar pentru ca Leonardo si alte magazine nu m-au incantat cu oferta lor de modele, am apelat la net… si am gasit ce mi-am dorit la miniprix si cu o reducere de 30%… asa am facut si in primavara, mi-am cumparat sandale pe gustul meu de la bonprix pe net, in felul asta nu trebuie sa mai pierd fremea in magazine si nici nu mai am cum sa ma razgandesc 🙂

  2. De pe miniprix am comandat haine, la încălțăminte nu m-am băgat deși am văzut astă-vară niște papuuuuuci 🙂
    La fel și pe bonprix am văzut niște rochiiiiiii, dar nu am comandat nimic….încă.

  3. mazgalica, iti recomand bonprix, se potrivesc marimile si primesti exact ce-ai comandat, iar pentru mine, care sunt ceva mai dificila la capitolul imbracaminte(am sanii mai mari) este magazinul ideal si comod… saptamana viitoare imi vine o rochita 😉

    1. Gata, mă bag la rochițe! Aseară m-am holbat 30 de minute la rochii, neștiind pe care să o aleg. Toate îmi plac 🙂

  4. :))) Mi te-am imaginat
    Pitipoanca din mine a gasit in sfarsit pantofii NUDE de la Mango pe marimea 40 . Ultimele bucatele. Undeva in Olanda….la reducere.
    Ce ghete si cizme? O sa-mi iau la anul la pret intreg, la cat de desteapta sunt intr-ale shoppingului, ca acum mi-am depasit bugetul
    Si probabil ca pantofii mei nude o sa arate la fel si la anul ….Sunt la fel de comozi si friendly cu picioarele mele precum un bisturiu pe post de aparat de ras…..

    1. :)) ești belea, Hapi!
      Și eu fac prostii din astea: dacă mi se pune pata pe ceva, nu mai țin cont de nimic (gen rămân fără bani, mâncare ori alte chestii mai importante).
      Mâine mă duc să-mi cumpăr ghetele cu talpă că astea mă omoară 😀

  5. Hm, eu nu consider deloc ca pantofii cu toc sunt facuti pentru pitipoance. In paranteza fie spus, nu imi place deloc acest termen si nu il folosesc pe blog sau in vorbirea curenta. In general nu etichetez oamenii.
    Si eu am observat ca doar in perimetrul magaziunului ma simt bine in pantofii pe care ii incerc, imediat ce il parasesc, picioarele incep sa ma doara ingrozitor. Cum bine ziceai tu, parca podeaua aia e vrajita. :)) Depinde foarte mult de calapod, daca este ai norocul sa dai de unul bun, atunci te poti considera fericita. Eu am facut marea greseala sa-mi cumpar in strainatate(stiam ca am mult de mers) o pereche de sandale joase si dupa cateva ore de plimbat simtem cum ma ardeau talpile. Degeaba erau ele comode…

    1. O, nu, nu am spus că pantofii cu toc sunt pentru pițipoance. Chiar îmi plac fetele care știu să-i poarte și întorc capul după ele admirativ. Doar că eu arăt ca o pițipoancă când mă încalț cu ei pentru că nu mă simt comod iar asta se vede 😀
      Și ai dreptate cu calapodul, și cele mai comode încălțări te pot răni.

  6. Deci parca am scris eu articolul asta. 🙂 La fel sunt si eu, nu suport tocurile. Incep sa ma gandesc ca o fi vreo problema medicala, altfel nu-mi explic cum de sunt eu singura care nu poate merge pe ele…
    In weekend am cumparat o pereche de pantofi cu toc. Imi trebuiau neaparat cu toc, erau pentru o ocazie. Erau cu toc de 10 cm dar si platforma, deci tocul se simte mai mic. Guban, firma buna, pantofi comozi. In magazin parca zburam pe ei, mi se pareau foarte, foarte comozi. Am zis ca sigur e de la platforma (nu am mai incercat astfel de pantofi) si ca e firma buna, ca sunt de piele, bla bla. Ma gandeam ca sunt la fel de comozi ca o pereche de adidasi.
    La eveniment, cand i-am purtat si am stat o ora in picioare am realizat ca de fapt nu-s asa comozi. :)) De fapt de-abia am mers cu ei, ma sprijineam de prietenul meu ca sa pot sa mai fac cativa pasi.

    1. Și pe mine mă bătea gândul să-mi iau pantofi de ăia, astă-toamnă 😀
      Acum s-ar putea să mă gândesc de două ori înainte să dau banii pe ei.
      Ce bine ar fi dacă am putea duce încălțămintea incomodă după prima purtare, mai ales că mie îmi devin absolut inutile acele ghete ori pantofi.
      Dar, cum este prostia mea, trebuie să suport consecințele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: