Despre iubire, altfel

Subevaluăm și subestimăm iubirea. Săruturile au devenit monede de troc pentru o viață mai bună, le dăm prea ușor și aproape oricui. Am făcut din sex un obicei ordinar, un act aproape în totalitate fizic, în schimbul unor plăceri fizice efemere și a unui suflet pustiu. Ne trezim triști din beții în brațele unor necunoscuți cărora le-am dărui trupul nostru.

Nu, acesta nu este un post care îndeamnă la castitate ci la o reflecție mai atentă asupra noastră, asupra iubirii. Iubirea nu înseamnă sex ocazional și nici săruturi date unor străini. Sunt gesturi intime și ar trebui să fim mai zgărciți cu ele. Pentru noi, cei obișnuiți cu nuditatea și actele erotice, este greu de crezut că mai există oameni care pun un alt preț pe gesturile intime simple.

“Voi vă sărutați prea ușor, aproape că nu mai are nicio valoarea gestul. Un sărut este un act intim și profund, trebuie să însemne ceva și nu trebuie dat oricui…” îmi spunea odată un prieten parcă dintr-o altă lume. Uimită eram și eu de uimirea lui când vedea vreun cuplu care își manifesta iubirea în mijlocul mulțimii. Evident neobișnuit cu astfel de gesturi, amicul meu își muta privirea rușinat, spunând că în lumea lor așa ceva este interzis, că el și semenii lui văd astfel de gesturi numai în filme.

Prietenul meu are o inocență și o curățenie sufletească pe care mulți ne-am pierdut-o printre rândurile ziarului Libertatea ori printre vulgaritatea gesturilor copiate din presa de scandal. Și nu, nu e prost, nici înapoiat. Nu judecă pe nimeni și nu încearcă să-și impună credințele sale, considerându-le absolute. Pur și simplu analizează și involuntar compară…Băiatul ăsta de care vă vorbesc iubește o fată cu care a trăit o scurtă idilă, pe care nu a apucat să o sărute ori să ajungă la gesturi intime pentru că actul sexual în afara căsătoriei este interzis. Cu toate astea o așteaptă și încă mai speră într-o poveste de dragoste cu final fericit…

E un băiat la care orice fată visează să-i devină soț, chiar și o fată obișnuită cu nuditatea și gesturile intime pe aleile întunecoase ale parcurilor. E genul de băiat care te face să te simți vinovată că nu ai așteptat să experimentezi primul sărut cu cel pe care îl iubeai, care te face să te gândești la vorbele mamei care îți repeta că sexul e un lucru intim care merită trăit cu persoane puține și foarte importante. E genul de băiat care îți redă încrederea și te face să speri după dezamăgiri mult prea dureroase, e acel băiat care devine umărul pe care să plângi, fără să te temi că ar putea avea gânduri murdare în spatele acestei prietenii sincere.

Cine are dreptate? El sau noi? Să ne fi orbit prea multele busturi dezgolite? Să le fi dat săruturilor și iubirii alte semnificații? Pentru că, să recunoaștem nu ne-am născut și crescut cu concepția că iubirea se dă gratis la colț de stradă și nici săruturile nu sunt gesturi pur fizice, împărțite străinilor, asemenea. Nu cred că își imaginau multe fete că se vor plimba de mănă cu doi băieți pe săptămână ori că vor săruta 3 pe noapte. În visele noastre era o singură persoană care avea exclusivitate pe sentimentele și acțiunile noastre. Atunci unde ne-am rătăcit? De ce un sărut a devenit atât de banal și lipsit de trăiri profunde?

11 thoughts on “Despre iubire, altfel

  1. Are dreptate si el si noi. Banuiesc ca e vorba de un musulman.
    Societatea de consum – traim intr-una. Ne-a obisnuit cu lucruri care in urma cu zeci de ani nu erau normale niciunde – dar acum inseamna “open minded” si sunt confundate cu libertatea.
    Libertatea nu inseamna sa ii faci pe altii sa sufere. Ori, promiscuitatea sexuala si saltul , schimbul partenerilor la asta duce
    Nici eu nu fac o poezie a castitatii.
    Pur si simplu asa gandesc
    Nu gandeam asa si la 20 de ani din pacate. Dece? Pentru ca asa cum am spus mai sus, aflandu-ma in societatea de consum, am inteles ca alegerea, cautarea partenerului este un drept, o libertate si un lucru bun
    Apoi, traind si in “lumea lor” i-am inteles si pe ei
    Ce aleg?
    Intotdeauna calea de mijloc.

    1. Îmi place modul în care gândești => îmi place comentariul tău.
      Nu am multe să adaug doar că cel mai bine este, cred așa cum zici tu, să cunoști ambele situații și să alegi calea de mijloc. Pentru noi, cei obișnuiți cu astfel de comportamente ne este greu să credem că există femei care nu-și văd soțul decât în ziua nunții ori ca bărbat, este interzis să atingi o femeie dacă nu e soția ta; așa cum și lor le este greu să creadă că unii bărbați merg la prostituate.

      1. Am intalnit familii care s-au cunoscut intim doar dupa nunta. Inainte de nunta au fost impreuna doar in compania parintilor sau a fratilor. Nu au iesit sa se plimbe prin oras singuri , nu s-au pupat, nu s-au atins. Cateva dintre aceste familii sunt fericite impreuna, au copii, altele s-au destramat.
        Conteaza foarte mult sa stii ce oferi in viata si ce astepti

        In majoritatea tarilor musulmane nu e ok sa te pupi pe strada, sa te imbratisezi cu partenerul in vazul tuturor. Asa ca daca o faci, localnicii se uita la tine cum ne-am uita noi la un striptease de 8 martie
        Sunt diferente culturale si trebuie respectate….

  2. Foarte profund articolul, dar ideea e ca ‘dormi asa cum iti asterni’. Depinde ce obiective ai, ce vrei de la viata, ce valori ai. Totusi, personal consider ca a avea voie sa faci sex (ma rog….dragoste) numai dupa casatorie e o mare tâmpenie, care poate genera frustrari ce pot ajunge inclusiv pâna la destramarea casniciei (casnicia inseamna trai comun pe mai multe planuri, iar asa cum iti dai seama ca te potrivesti dpdv intelectual, sentimental, al sistemului general de valori, asa trebuie sa stii si daca te potrivesti dpdv fizic; nu vad nimic rau in asta) . Totusi, nu mai suntem in Evul Mediu (desi unele parti ale lumii se pare ca acolo au ramas). Sigur, asta nu inseamna sa te culci cu primul venit. Asa cum se desprinde din articol, dar si din comentarii, calea de mijloc e cea mai buna. Sa nu exageram in nicio parte.

  3. Dragos FRD, in ziua de azi potrivirea, din toate punctele de vedere, inseamna bani, avere… nu mai conteaza altceva… asta vad in jurul meu… eu am mai apucat putin vremurile in care o relatie dura ani de zile, iar pana ajungeai la un sarut, treceau cateva saptamani in care te intalneai sa faci schimb de o carte, te plimbai sau stai de vorba in parc, chiar si tinutul de mana intervenea dupa o saptamana- doua 🙂

    1. Ce frumos vorbești, Carmen…Ce bine ar fi dacă s-ar mai păstra și astăzi modelul de relație de care vorbești. Dar s-au schimbat vremurile, s-au schimbat oamenii…
      Dragoș, eu nu militez pentru sex exclusiv după căsătorie ci merg pe ideea unei selecții mai atente a partenerilor când vine vorba de sentimente.

  4. Ciudat e ca nu am vreo varsta mult prea mare,si am prins si eu perioada adolescentei,in care cei de varsta mea,se rusinau numai la gandul de a-si persoana draga de mana,ce sa spun desarut sau alte gesturi intime.Si imi mai amintesc cum dupa primul sarut,acel baiat tot nu indraznea sa-mi mai ” dea ” unul, si ma pupa in graba si fugea,fiindu-i frica ca m-as supara.Asa de frumos si placut era sentimentul ala de dorinta,dar totusi un sentiment oarecum interzis.Acum vorba celor care au comentat,copiem ce vedem la altii.Daca x face,eu de ce nu?Daca x nu e judecat,pe mine dc m-ar judeca?Si in felul asta,rar se mai pune pret pe adevarata insemnatate a unui sarut sau a unei imbratisari,luare de mana…Banuiesc ca prietenul tau e ceva” pocait” nu musulman,pt ca de regula musulmanii viseaza la cat mai multe femei,pe cand el si-o asteapta pe cea iubita.Are dreptate si el,dar cum a spus si Hapi,si noi.Anturaje diferite,conceptii diferite,mentalitati diferite…

  5. Multe fete uită de ceea ce întradevăr îşi doresc, şi merg pe “ce face toată lumea”, pentru că din neştiinţă, consideră că trebuie să facă şi ce nu le place pentru a fi acceptate. Sau pentru a fi considerate “cool”. Sau “open minded”. Şi de atunci devi tot mai “liber” în gândire şi accepţi tot mai multe, ajungând într-un moment în care îţi dai seama că te-ai pierdut pe tine însăţi.
    Am 20 de ani. Şi consider că sunt la vârsta la care trebuie să încerc tot ce mă tentează, pentru a şti ce să iau şi de ce să mă feresc. Dar să nu-mi pară rău pentru nicio nebunie pe care sunt pe cale s-o fac. Până la urmă nimeni nu se defineşte după numărul de parteneri sexuali, dar orice exces dăunează.

  6. De ce te-ai priva de un sarut sau de la un gest intim cand asta iti doresti?

    Sunt niste “reguli” care tin de trecut, la fel ca multe altele care acum ni se par absurde. Dragostea e oarba, sau cel putin asa ar trebui sa fie…

    P.S: nu mai exista blog-ul ala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: