Despre moarte mai mult în glumă

0 comentarii

Mai naive decât mine și colega mea de bancă, Rozi, nu erau decât blondele de la Miss World care aveau impresia că pot salva pădurile ecuatoriale și acoperi găurile din stratul de ozon. Prin clasa a-XI a, ne dădeam peste cap să aducem pe calea cea bună o altă colegă, degrabă amenințătoare cu sinuciderea. Era pornită rău, să-i zicem Dana, să termine definitiv cu cele lumești înainte să termine măcar anul școlar. Motivul punerii ștreangului la gât sau al cuțitului pe vene, de bună voie și nesilită de nimeni, nu-l întruchipa nicio idilă curmată barbar, nici măcar motive mai de oameni mari cum ar fi fost vreo boală incurabilă sau vreo depresie jalnică.

Un gând bun și de la mine

4 comentarii

Pentru că e acea perioadă din an în care cred că urările și dorințele se adeveresc, pentru că mi-e drag de voi și pentru că mi-e dor să scriu, vă trimit tuturor gândurile mele calde și-mi doresc ca la fiecare să ajungă (indiferent că vă aflați în Spania, Italia, Anglia, America ori România) măcar o fărâmă de fericire și un strop de lumină divină.

Va fi când îmi doresc eu

12 comentarii

Unele lucruri chiar trebuie să se întâmple la timpul lor. Nimeni și nimc nu poate schimba evoluția pe care o dictează inima. Influențată fiind de prietenele măritate, mi-am dorit și eu să mă văd cu verigheta pe inelar. Și atunci când ele mă presau cu întrebări când mă mărit, când dansează la nunta mea, am transferat această tensiune și întrebare asupra partenerului. Eram disperată să mă mărit. Nu pentru că aș fi fost pregătită, nu pentru că mi-aș fi dorit, ci pentru că simțeam că rămân în urmă, parcă ar fi fost normal să-mi asum un rol de soție, a orișicui, numai să închid gura soțiilor, revoltate pe statutul meu de concubină.

Nu că te-aș iubi

8 comentarii

Când ne trec îndrăgosteala și durerea din suflet, ne culegem orgoliul de jos, îl scuturăm de praf și de urmele bocancilor lui și bravăm cu el în fața tuturor. Acum nu mai permitem nimănui să ni-l calce în picioare, nu mai permitem nimănui să ne rănească.

Niciodată nu e prea târziu să retrăiești

2 comentarii

Citesc La Medeleni. Acum când nu mai sunt copil dar mi-e dor să fiu. Ar fi fost un chin pentru mine să citesc cartea când aveam 10-12 ani, când gândul îmi era la jocurile mele, nu la năzbâtiile Olguței și păpușile Monicăi. Ce farmec avea pentru mine să stau în casă și să descopăr ceea ce aș fi putut face chiar eu?

Drepturi și obligații exagerate

7 comentarii

Nu înțeleg de ce unele femei le interzic partenerilor să iasă în oraș cu prietenii, iar în cazul în care aceștia scapă din laț, trebuie să semneze o mie de clauze și să jure cu mâna pe inimă că nu vor veni mai târziu de ora 22, că nu vor da pe gât mai mult de 2 beri, că nu vor face febră musculară la ochi holbându-se la altele, etc.

Eu nu cred în reclama lor

10 comentarii

Nu înțeleg un lucru: cum poate cineva lăuda un produs, când este evident că acel produs nu este nici pe departe ceea ce se pretinde a fi. Să fiu mai exactă, vorbesc de iaurturile Danone. Am văzut multe bloguri care susțin campania “Obiceiuri sănătoase”. Aici nu am nimic de comentat, bravo pentru Danone că încurajează un stil de viață sănătos. Bravo blogurilor care susțin asta!