Despre moarte mai mult în glumă

Mai naive decât mine și colega mea de bancă, Rozi, nu erau decât blondele de la Miss World care aveau impresia că pot salva pădurile ecuatoriale și acoperi găurile din stratul de ozon. Prin clasa a-XI a, ne dădeam peste cap să aducem pe calea cea bună o altă colegă, degrabă amenințătoare cu sinuciderea. Era pornită rău, să-i zicem Dana, să termine definitiv cu cele lumești înainte să termine măcar anul școlar. Motivul punerii ștreangului la gât sau al cuțitului pe vene, de bună voie și nesilită de nimeni, nu-l întruchipa nicio idilă curmată barbar, nici măcar motive mai de oameni mari cum ar fi fost vreo boală incurabilă sau vreo depresie jalnică.

Continuare

Un gând bun și de la mine

Pentru că e acea perioadă din an în care cred că urările și dorințele se adeveresc, pentru că mi-e drag de voi și pentru că mi-e dor să scriu, vă trimit tuturor gândurile mele calde și-mi doresc ca la fiecare să ajungă (indiferent că vă aflați în Spania, Italia, Anglia, America ori România) măcar o fărâmă de fericire și un strop de lumină divină.

Continuare

Va fi când îmi doresc eu

Unele lucruri chiar trebuie să se întâmple la timpul lor. Nimeni și nimc nu poate schimba evoluția pe care o dictează inima. Influențată fiind de prietenele măritate, mi-am dorit și eu să mă văd cu verigheta pe inelar. Și atunci când ele mă presau cu întrebări când mă mărit, când dansează la nunta mea, am transferat această tensiune și întrebare asupra partenerului. Eram disperată să mă mărit. Nu pentru că aș fi fost pregătită, nu pentru că mi-aș fi dorit, ci pentru că simțeam că rămân în urmă, parcă ar fi fost normal să-mi asum un rol de soție, a orișicui, numai să închid gura soțiilor, revoltate pe statutul meu de concubină.

Continuare