Probabil nu vom fi niciodată prea mari, prea puțin copii când vine vorba de Moș Crăciun ori Moș Nicolae, de zăpadă, de bucuria cu care împodobim bradul de Crăciun ori de crezut în vise. Probabil nu vom înceta niciodată să fim copii pentru părinții care vor păstra mereu obiceiurile care ne făceau fericiți în copilărie. Oare ei nu ne lasă să creștem ori noi nu vrem să devenim adulți?

Nu vom fi niciodată prea adulți când vine vorba să ne cocoloșească mama, să ne ia la pupat și alintat ca atunci când eram de 6-7 ori mai mici decât acum, spunându-ne că are copiii cei mai frumoși din lume, să ne pregătească prăjitura preferată ori să ne surprindă cu o pijama cu Twity deși noi mergem la job în ținute office. Pentru părinți vom fi mereu copiii care au nevoie de ajutorul lor, iar ei speră că vor fi mereu acolo pentru noi.

Mama nu va uita niciodată că nu ne plac roșiile în supă, ea știe că atunci când eram mici eram fane Twity or că ne plăcea laptele călduț cu o linguriță de miere, înainte de culcare. Pentru părinții de azi, cei cărora le-a dat viață sunt adulți cu sufletul și ochii copilului de ieri.

De dragul amintirilor și de dorul copiilor de ieri, Moș Nicolae încă mai lasă în ghetuțele de acasă ceva pentru copiii plecați de mult. De dorul copiilor de ieri, mama întotdeauna se așază la masă cu gândul la copilul de 30 de ani, dacă el are ce mânca, dacă are bani să-și plătească facturile, dacă a ajuns cu bine acasă de la serviciu ori dacă s-a îmbrăcat destul de gros pentru gerul de afară. Pentru acei copii plecați de ani buni de acasă, părinții mai împodobesc bradul de Crăciun și lasă un cadou pentru fiecare știind că, fie și pentru câteva ceasuri fiecare  va asculta chemarea originilor, și ca într-o promisiune nerostită dar știută de toți, familia va fi reîntregită, ca pe vremuri.

Nici măcar sutele ori miile de kilometri, oamenii noi din viața fiecăruia, orele peste program, avioanele sau trenurile care mereu întârzie nu pot stinge chemarea spre locurile natale, spre familia reunită de Crăciun.

5 thoughts on “Copiii mari”

  1. M-a miscat felul in care ai descris-o pe “mama” si am vazut-o cu ochii mintii pe draga mea, aflata la 1800 de km distanta.
    Si ea s-a gandit la copilul de 30 de ani in seara de Craciun dar oarecum, oarecand gandurile mele s-au unit cu ale ei si colinda de la telefon a inlocuit-o pe cea reala…..si a fost bine 🙂

  2. Doamne ajuta sa ramanem mereu copii, macar in suflet! Doamne ajuta sa nu uitam niciodata ce inseamna acasa, sa reusim sa ne iubim, sa ne respectam si sa ne vizitam constant parintii, cat sunt in viata si sa ii pastram vii in amintire, mai presus de viata!
    M-ai emotionat, ca de fiecare data! Iti multumesc si iti doresc sarbatori cu liniste!

  3. Pai, asta inseamna sa fii parinte. Nimic mai putin. Eventual, mai mult. Dar cred ca e firesc sa nu realizam acest lucru decat atunci cand ajungem sa fim parinti.
    Toate bune, Mazgalico! Sa ai un an mai bun, frumos, cu multe, multe impliniri!

  4. Iti doresc din suflet un an mai bun, multa sanatate ….restul vine de la sine, laolalta cu traditionalul :

    La Multi Ani !!!

    PS. Petrecere frumoasa oriunde te-ai afla !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: