Prefăcuții

Toți suntem făcuți din același aluat, numai că într-unii Dumnezeu a picurat mai multă lumină iar într-alții mai puțină. Proporțiile variază, în funcție de om, dar cert este că fiecare dintre noi are și laturi care constituie mai puțin motive de mândrie.

Mie nu-mi plac acei oameni care își ascund părțile întunecate de ochii lumii, păstrându-le numai pentru ei, iar în fața celorlalți apar ca niște sori. Nu-mi plac oamenii care nu au curaj să fie ei înșiși în fața străinilor, să-și arate slăbiciunile și defectele, că doar oameni suntem și fiecare știe ce înseamnă să ai o zi mai proastă ori să recunoști că nu mai faci față problemelor și ai nevoie de ajutor.

Nu-mi plac oamenii care strigă după ajutor dar imediat după strigăt își dau seama că nu e firesc să fii slab așa că își iau poziția de om perfect care nu  are nevoie de nimeni. Nu-mi plac oamenii care își ascund lacrimile evidente din ochi, care afișează iluzia unei familii fericite ori a unei persoane perfecte dar o astfel de imagine are la bază minciuni și defecte umane. Cu cât afișezi o imagine perfectă, cu atât trebuie să menții standardele tot mai sus. E ca atunci când vedetele ne obișnuiesc cu tenul lor perfect, fondul de ten și pudra acoperind fiecare coș și rid iar când apar cu fețele curate, naturalețea lor ni se pare urâtă. Probabil tot așa urâți ni s-ar părea și fața adevărată a celor făcuți nu doar din lumină.

Oamenii ăia făcuți numai din lumină se cred diferiți de restul și au grijă să nu le scape nici un detaliu care le-ar putea descoperi slăbiciunea umană. Se dezbracă de mască numai în fața lor și atunci încep să se plângă de răutatea și indiferența lumii, de parcă ceilalți ar trebui să intuiască slăbiciunile și metehnele lor.

Își creează o imagine ireală din frânturi de lumină, și nu e vorba de faptul că vor să se autodepășească ci doar își ascund foarte bine slăbiciunile și defecte. Oamenii ăștia nu se ascund pentru a-i proteja pe ceilalți, nici măcar pe ei ci pentru a-și crea imaginea perfecțiunii în ochii celorlalți.

3 thoughts on “Prefăcuții

  1. E o lume plină de ipocrizie. Și, din păcate, tot mai puțini cei care-i rezistă. Ipocrizia e dulce. Asigură ”succesuri” fără efort, rezultate imediate în alte minți incendiate de sub-mediocritate.

  2. nu ştiu ce fel de oameni cunoşti tu. mie îmi place să tind spre a fi un om bun şi pentru că trăiesc în felul acesta, mi s-ar părea aiurea să fiu considerată enervantă pentru că vreau să fiu mereu altfel, în bine.
    cred că oamenii sinceri se văd de la o poştă. cei falşi, da, sunt de plâns, dar niciodată să nu-i judecăm pe oameni doar după faptul că încearcă să fie mai buni şi sigur… au ceva ascuns etc etc…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: