Mi-e dor să fiu naivă

Era o vreme în care credeam în testele de compatibilitate, în zodii, în te iubesc-urile spuse prea ușor, în promisiunile făcute prea des și în reclama la șampon. Credeam că tanti care mi-a cerut banii și s-a oferit să-mi cumpere bulion, chiar o va face, nu că va fugi cu ei, lăsându-mă să o aștept mult și bine. În naivitatea mea, la fiecare început de iubire credeam că cel pe care abia îl cunoscusem îmi va deveni soț. Când eram mică, eram sigură că dorințele puse în momentul în care suflam în lumânările de pe tort ori când vedeam vreo stea căzătoare se vor împlini. Mi-e dor să mai cred că dacă trec dincolo de deal -acolo unde vedeam că apune soarele, voi găsi o nouă dimineață și soare mai aproape de pământ.

Astăzi nu mai cred că un simplu șampon poate face părul ca mătasea, nu mai cred în lucrurile garantate cu vorbe, în compatibilitatea pe care o arată horoscopul și nici măcar în banii pe care mi-i promite Nety Sandu în fiecare dimineață. Îmi vine să râd amar când mă gândesc că era o vreme în care vedeam în orice iubit un potențiall soț ori când vroiam să găsesc soarele de după deal.

Cu toate astea, mi-e dor de naivitatea mea și de lucrurile simple cărora le dădeam un aer grav. Mi-e dor să mă preocupe toată ziua faptul că m-am împiedicat cu piciorul stâng când am ieșit din casă ori să mă gândesc la ce-o fi gândit băiatul de care îmi plăcea când m-a văzut în cei mai odioși pantaloni pe care i-am găsit în dulap…Mi-e dor să-mi bat capul cu probleme de genu’ “dacă îmi găsește mama jurnalul?” sau “dacă m-a văzut cineva când el m-a sărutat?”

Mi-e dor să fiu inocentă și să cred că lumea este la fel de bună ca mine. Mi-e dor de grijile de om fără griji…

20 thoughts on “Mi-e dor să fiu naivă

    1. E o idee bună ce zici tu, dar mă întreb, oare nu aș considera un astfel de om ca fiind…fraier? Oare nu aș gândi: “uite-l și pe ăsta, la aproape 30 de ani mai crede în horoscop și în reclamele de la televizor…”
      Alta e când astfel de gânduri le are un puștan ori când stai în preajma unor copii care cred că soarele nu apune dincolo de deal ci răsare.
      Acum totul depinde de doza de naivitate și de posesorul ei 😀

      1. Deloc fraieri.
        Cel puțin eu așa am văzut.
        De pildă eu mă învârt în mediul acesta tehnic. Cunosc oameni cu o cultură științifică puternică per total, maturi, care știu să facă alegeri bune în viața… dar păstrează asemenea naivități.
        Cred că până la urmă astfel de oameni reușesc, în ciuda faptului că în alte laturi ale vieții sunt mai degrabă puternici decât fraieri, să păstreze o chestie în care cred naiv, tocmai pentru a-și crea o escapadă, o mică lume a lor în care totul e bun și frumos, unde ideile lor sunt minunate, deși dacă le iei la bani mărunți nu ai ce face cu ele.
        Faptul că un om mai crede în anumite lucruri nu înseamnă neapărat că restul îl pot păcăli ușor sau că în alte privințe e chiar opusul fraierului.

  1. Nu mai putem fi inogente din cauza oamenilor de langa noi. Oamenii sunt rai si mereu incearca sa faca rau cuiva iar asta ne impiedica sa mai visam la o lume buna si fara griji, atunci cand mergi pe strada, de exemplu.
    Inocenta este in noi, mereu va fi, dar iese la iveala doar in anumite momente…

    1. Sunt de acord cu ceea ce spui, dar pe lângă oamenii răi, mai este și evoluția. Este normal să gândim altfel din moment ce am depășit perioada copilăriei 🙂

  2. Pacat ca ai lasat naivitatea in urma ta …pacat ca ai renuntat la o mica particica din a fi mereu un copil…eu inca mai am momente de naivitate si asta pentru ca nu vreau sa renunt la copilul din mine…Inca ma gandesc cu cine o sa ma intalnesc cand ma impiedic….si multe altele….

  3. Ma uit mereu la Maria – si ma bucur de orice prostioara care pe ea o face fericita. Ma uit la mine – si ma bucur ca mai am puterea si dorinta de a ma bucura cu ea pentru fiecare pas, pentru fiecare mica descoperire. Am atatea de invatat de la un strumf!
    Singurul lucru care ma intristeaza e ca, o data cu trecerea timpului, si Maria isi va pierde din inocenta. Si, cum toate evolueaza… in principiu, si pierderile vor fi mai timpurii.

    1. Când stai non-stop lângă o minune de copil, este imposibil să nu te molipsești cu naivitatea lor. Abia aștept să simt și eu despre ce vorbești 🙂

  4. Inca mai fac fazele alea cu “daca reusesc sa termin in 10 minute proiectul asta, inseamna ca o sa fie bine cu nu-stiu-ce-prostie”. Dupa care imi zic “of Ano, fa`ti proiectul ca dupa ai de frecat toata bucataria si lasa inocenta celor care nu au cunoscut altele”.
    Mi-e tare dor si mie..

    1. Eu mai am o parte din jurnalele din adolescență dar pe câteva din ele le-am mai aruncat și eu. Și-mi pare rău de ele…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: