Distanța dintre oameni se măsoară în sentimente

Cum poți  potoli dorul de acei prieteni pe care îi întâlnești doar o dată în viață? Cum poți să-i ții aproape când te despart de ei sute sau mii de kilometri? Vorbesc despre oamenii pe care îi întâlnești întâmplător, care vin în țara ta pentru studii sau cu orice alt motiv dar perioada este una determinată. Sau poate tu ești cel care câștigă o bursă în Franța ori Italia și pentru câteva luni te apropii de oameni de a căror existență nici nu știai. Sau poate ți-e dat să întâlnești astfel de oameni într-un concediu, iar aceștoa devin mai mult decât cunoștințe de-o vară ci prieteni pe viață.

Chiar dacă știi că în scurt timp fiecare va reveni la viața, cultura și țara sa, tu niciodată nu vei mai fi la fel pentru că în cele câteva luni te-ai îmbogățit cu un prieten nou sau cu o iubire nouă. Apropierea dintre oameni se măsoară în sentimente și nu în kilometri, iar distanța dintre oamenii aflați la mii de kilometri depărtare se mai măsoară și în amintiri.

Ce poți face când vrei mai mult, când vrei să fii aproape nu doar cu inima ci și fizic de prietenii de departe? Ce poți face atunci când email-urile, scrisorile, Facebook-ul, telefoanele nu mai sunt de ajuns? Când simți nevoia să-ți îmbrățișezi prietenii, să-i ai în fața ta, să ieși cu ei, să povestiți așa cum o făceați în trecut? Ce poți face cu acei oameni deveniți atât de dragi într-un timp atât de scurt, de care te leagă sentimente și amintiri ce te trag mereu în trecut și fac prezentul atât de dureros? Ce poți face cu toate dorurile și întrebările?

Te gândești mereu că putea fi mai mult, ai impresia că ceva a rămas neterminat, că prietenia s-a încheiat prematur și că într-un fel sau altul trebuie să continue. Ai mereu presimțirea că într-o zi vă veți întâlni din nou iar toate temerile se vor spulbera. Atunci vei simți că distanța și timpul nu au alterat sentimentele ci v-au apropiat mai mult. Vreau să cred asta…Am nevoie să știu că prieteniile nu se măsoară în kilometri ci în sentimente, vreau să cred că iubirea dintre doi prieteni poate rămâne mulți ani și fără ca aceștia să se întâlnească…

14 thoughts on “Distanța dintre oameni se măsoară în sentimente

  1. Mi-ai adus aminte, ca am promis unei prietene plecata de vreo 12 ani in Cipru, ca voi scrie despre o perioada pe care am petecut-o impreuna, despre locul unde ne-am cunoscut, in urma cu 15 ani… N-am mai vazut-o pe fata asta de 12 ani, am rupt orice legatura cu ea, de vreo 11 ani, de cand a nascut fetita (fetita e nascuta in aceeasi zi cu mine)… in urma cu o luna, ne-am regasit pe facebook, l-a cautat pe fiul meu, ca pe mine nu ma gasea si asa a dat si de mine… nu-ti pot spune cat de bucuroasa am fost ca ne-am regasit, pentru ca si eu am cautat-o, dar n-am dat de ea si m-am gandit de zeci ori la ea si am citit de zeci ori scrisorile ei si am primit pozele pe care mi le trimisese odata cu scrisoarea. 🙂

    1. Și în tot acest timp în care nu ați știut nimic una de alta, nu ai simțit că te-ai îndepărtat de ea (nu distanța fizică)? Sau a rămas în continuare prietenă bună iar tu la fel de nerăbdătoare să o revezi?

  2. De cate ori imi aminteam de ea, ma gandeam ca nu ne vom mai vedea niciodata, pentru ca nu stiam unde s-o caut si nu mi-a dat prin cap s-o fi cautat pe facebook, cu numele de casatorie, am cautat-o de cateva ori cu numele de fata, apoi m-am gandit ca nu se pricepe la net, poate nu are timp… dar uite ca ea a dat de mine si simt ca nu s-a schimbat prietenia noastra si ca, de acum in colo, prietenia noastra va fi mai stransa. In vara va veni in Romania si ne vom revedea 🙂

    1. Mă faci să sper că prieteniile pot rezista și la kilometri depărtare, că sentimentele rămân aceleași chiar dacă cei doi prieteni nu se văd. Mă bucur pentru bucuria ta și să-mi povestești la vară cum a fost reîntâlnirea 🙂

  3. da, prieteniile pot rezista si in absenta. am prietene din copilarie cu care am pierdut legatura ani de zile si ne-am revazut cu aceeasi bucurie si am petrecut apoi vacante impreuna!

  4. Am avut niste colegi de serviciu care mi-au fost dragi. Stiam ca vor pleca, erau in Ro pe perioada determinata, insa m-am atasat inevitabil. Mai tin legatura doar cu unul din ei, care-mi citeste blogul (probabil cu google translate, ca nu vorbeste romana) si care nu uita niciodata sa-mi trimita email de ziua mea sau de vreo sarbatoare nationala, care verifica din cand in cand daca mai misc, si ma suna cand ii este dor de vocea mea. Eu inca astept sa faca un tur al Europei, sa ne revedem.
    P.S. : Comentariul tau a intrat in spam, nu stiu de ce. Dar am remediat situatia. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: