Amintiri de vară II

Ziceam în postul trecut ceva de minusurile și plusurile bulgarilor:

Puncte slabe: majoritatea indicatoarelor, etichetelor, reclamelor, tot ce este scris, este scris în bulgară deci peste tot vezi numai litere chirilice. Dacă tu și alfabetul chirilic nu v-ați văzut niciodată, atunci ai impersia că ai ajuns în altă lume care vorbește și scrie într-o limbă extraterestră. Și chiar după ce descifrezi litere, îți dai seama că habar ai ce înseamnă acel cuvânt.

-lumea nu prea știe engleză, de la trecători până la vânzători. În condițiile astea, cum să te duci la farmacie și să ceri ceva pentru simptomele unei toxiinfecții alimentare? Le gesticulezi? Noroc că Smecta e o de numire universală…

– nu știu dacă or fi băut prea multă apă de mare sau dacă ăsta e specificul lor dar bulgarii obișnuiesc să pună sare mult prea multă în mâncare. Eu, care oricum pun sare destulă în mâncare, am considerat că anumite alimente nu pot și înghițite și sunt moarte sigură și lentă. Pizza, conservele, brânza, măslinele, mezelurile, toate sunt sărate. Până să ajung la bulgari, nici nu știam că există iaurt sărat…

– nu știu dacă așa o fi peste tot, dar în Varna nu am găsit la nici un magazin/supermarket apă/suc la 2 litri sau 2,5 litri. La ei cea mai mare e cea la 1.5 litri.

-orașul mai păstrează urmle ale anilor trecuți iar mie mi-a venit așa un damf de comunism privind unele blocuri ori instituții. Bineînțeles nu m-a deranjat acest aspect dect dacă ar fi fost să trăiesc în Varna.

-poți merge și 2 kilometri fără să dai peste un magazin.

Puncte tari:

-cazare mai ieftină și servicii mai bune,

-primul lucru pe care l-am remarcat a fost faptul că nu trebuia să traversez strada așa cum o făceam în Iași. În Varna, poți ajunge dintr-un capăt în celălalt al străzii prin pasaje subterane, așa cum cobori la metrou. Mi s-a părut o idee excelentă având în vedere că erau străzi mari cu circulație intensă, deci nu mai stai la semafor și nici șoferii după tine + că traficul este mai rapid și accidentele rutiere cred că 0.

-spuneam că mai sunt rămășițe din comiunism, dar în același timp orașul este dominat de clădiri moderne iar majoritatea blocurilor arată mai bine ca cele din România (sau cel puțin din Iași), – între blocuri sunt spații întinse de verdeață ,

– orașul este curat, la fel și plaja pe care nu am văzut nici un pahar de plastic, cioburi ori ambalaj de chipsuri. Într-adevăr au și ei fumătorii lor (sau ai noștri) care își sting mucurile de țigară în nisip și le lasă acolo.

-angajații magazinelor sunt amabili și zâmbitori și îți dau bon fiscal fie și numai pentru o înghețată. Am observat că bon fiscal dădea până și băbuța care vindea floricele de porumb, într-unul din parcuri.

Cred că își comemorează morții, altfel nu-mi explic de ce pe fiecare copac sunt zeci de poze ale unor persoane (moarte), mesaje și poezii pentru acestea. M-aș bucura dacă îmi poate explica cineva ce simbolizează acest obicei.

11 thoughts on “Amintiri de vară II

  1. nu stiu ce magazine alimentare au ei, dar cred ca au… de un an, in spatele blocului meu, un bulgar si-a deschis un market, in care exista si sucuri la 2L, dar si la 5L, iar in farmaciile din Giurgiu, gasesti medicamente pe care scrie bulgareste (am cumparat eu eferalgan si triferment)… orasul este plin de bulgari, care s-au mutat in Giurgiu cu familii cu tot ( am si eu pe scara o familie, care a inchiriat un apartament de vreo 3 luni… trebuie sa-ti spun ca, bulgarii, au niste prajituri foarte bune, Napoleon se numesc si napolitanele Prestige… si am descoperit de curand alte napolitane, cu muta crema, trase in ciocolata si sun bucati mari de alune pe deasupra 🙂

  2. Eu doar am traversat Bulgaria, vreo 600 km, dar in mai multe locuri stiau ei romana si mai puteai sa platesti si in lei. Nu imi place insa ca este cam multa mizerie si pentru orice serviciu cer bani. Cand am trecut la greci s-a schimbat situatia radical insa.

    1. Am observat și eu că în localitățile mai apropiate de granița cu România, bulgarii vorbesc româna și acceptă lei.
      Mi-a mai spus cineva că Bulgaria este foarte mizerabilă și săracă, probabil numai stațiunile de pe litoral au parte de comestizare 🙂

  3. Buna! Hai sa iti explic eu care e faza cu afisele persoanelor decedate. Cand cineva moare, acestia posteaza un astfel de afis in tot orasul, ca lumea sa stie si sa poata sa vina la inmormantare. Afisul spune ceva de genul….nume, ziua decesului, unde va avea loc inmormnatarea etc….La noi in Romania, in mediul rural e celebrul clopot care suna in tot satu si toata lumea stie…La oras, de obicei lumea suna si anunta apropiatii…
    Chestia asta cu afisul este prezenta in Bosnia, Serbia, Macedonia….si poate si Croatia, nu sunt sigura.
    ideea mi s-a parut buna si nu prea…in sensul ca da, lumea poate afla despre decesul persoanei respective, astfel ca familia nu trebuie sa sune o mie de persoane sa anunte….Pe de alta parte, ma gandesc ca lumea nu se prea opreste sa citeasca toate afisele alea…Adica, de exemplu in Bosnia, snt peste tot…tre sa le iei la rand sa vezi care sunt noi si care vechi….
    Sper ca ai inteles care e ideea cu afisele…si daca da, ma bucur ca te-am ajutat. 🙂

    1. Ești o drăguță, Corina 🙂
      Mulțumesc că mi-ai explicat cum stă treaba cu afișele alea, eu nu aș fi ghicit nici în10 ani că ăsta e scopul lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: