Când dorul nu doare

Nu ar trebui să ne îngrijoreze momentele în care ni se face dor de ceva sau de cineva. Și nici nu ar trebui să luăm dorurile ca pe o povară prea mare. Trebuie să ne bucurăm că avem oameni și locuri pe care le iubim și care ne trezesc emoții și doruri până la următoarea revedere. Ce ar fi viața dacă nu am avea la cine să ne gândim și să visăm? Și dacă am avea, ce ar fi viața dacă nu am mai simți nimic pentru oamenii care ne iubesc și locurile frumoase?

Continuare

Albastru şi fericire

O mare și-un munte despărțite de o căsuță mică și veselă. A mea! O căsuță ca un par între cer și pământ, cu pereți de piatră rece și ferestre mari care dau spre mare. Nu am văzut niciodată portocali înfloriți dar mi-aș dori ca ușa grea, de lemn a casei să fie străjuită de portocali pitici. În față o mare albastră și sarată, în spate o grădină colorată.

Continuare

Țăranii de la bloc

Fiecare are un vecin meșter care se găsește cel puțin o dată pe lună să repare ceva prin casă, să mai dea o gaură cu bormașina, să mai pună o placă de gresie, să mai spargă un perete ori să mai bată un cui. Vecinii ăștia sunt primii care dau deșteptarea cu bormașina, pe la 7-8 și o țin așa vreo două trei ore după care pe la 11 după-amiaza, un praf gros și o liniștite totală se aștern pe scara blocului. Dacă ai noroc, s-ar putea ca până pe la 5-6 după-amiaza să nu mai auzi nici musca din apartamentul meșterului, urmând ca odată cu venirea serii să-l pălească și pe vecin hărnicia.

Continuare