De lângă mine

Basmele celor mari

Știi că nu ești Albă ca Zăpada, că nu ai o baghetă magică și nici nu ești cea mai frumoasă femeie de pe pământ. Nu locuiești peste mări și țări într-un palat și nici nu ai părul bălai ca spicul. Uneori îți este lene să te trezești dimineața ori să speli farfuriile murdare din chiuvetă. Ajungi la serviciu și-ți minți șeful că astăzi te doare capul îngrozitor și nu poți termina proiectul al cărui termen limită a fost ieri.

Nu ești cea mai curoajoasă când vine vorba să înfrunți  gândacul care tocmai a iești de sub frigider și vine în galop spre tine. Nici măcar fata moșului nu poți fi. Orice zână, cât de mică ar fi, fata moșului ori Ileana Cosânzeana nu mint niciodată, sunt curajoase iar lenea nu pune stăpânire pe ele și nici nu se eschivează de la treburile grele. E clar! Nu poți fi o zână ori o prințesă din basme pentru că nu prezinți calitățile unui astfel de personaj. Dar mai presus de asta, tu nu crezi în basme!

Îți imaginezi însă, că perdeaua ce s-a mișcat nu a fost suflată de vânt ci de vârcolacii din filmul pe care tocmai l-ai văzut. Când te întorci de la petrecere la două noaptea, ai impresia că odată ce vei trece pragul apartamentului, monștrii din intunericul ce stăpânește casa goală vor sări pe tine și te vor mânca până la ultimul oscior Ș-apoi, uneori mai gândești că nu ar fi rău să ai o super putere prin care să te faci invizibilă când ești pusă în cele mai penibile situații ori o baghetă magică prin care să-ți transformi șeful în șoarece. Basmele sunt pentru copii, gândești! Râzi sarcastic când auzi de ele și spui că nu ești așa credulă.

Cu toate astea îl aștepți în continuare pe Făt Frumos să vină pe un cal alb, să te salveze și să alunge monștrii care te întâmpină în fiecare seară în casa goală. Să te salveze din starea deplorabilă în care te afli, de colegele băgărețe care te întreabă zilnic când îți faci un iubit, de schimbat roata la mașină când faci pană ori de gătit într-o zi de vară cu 40 de grade. Mai visezi la o rochie albă de prințesă și o diademă cu multe, multe cristale așa cum știi că aveau toate prințesele din basmele copilăriei. Nu ar fi rău nici o căsuță, cât de mică, dar care să devină palatul vostru. Nu crezi în basme dar visezi să fii tratată ca o regină, fie și pentru o zi.

 

11 thoughts on “Basmele celor mari”

  1. Basme, mazgalica, basme… printesele, zanele, consanzenele, nu aveau alta treaba decat sa-l astepte pe Fat – Frumos, calare pe cal alb… in zilele noastre fetele il cauta pe Fat-Frumos, calare pe cai putere, decapotabili daca se poate 🙂

  2. Eu sunt o printesa.. sub acoperire! Basmele contemporane sunt insa mai pline de sarcasm, de personaje negative, dezamagiri iar happy-end-ul e sub semnul intrebarii!
    Orice printesa stie acum ca nu o zana vine si te face frumoasa din cap pana in picioare cu o simpla miscare de bagheta magica, ci cardul plin (de cheltuit pe haine), dietele si n’spe mii de creme! Fat-Frumos nu mai e asteptat de catre o inima increzatoare in iubirea lor nesfarsita, ci de un suflet care stie ca se poate ca el sa-si mai caute si alte printese de-a lungul vietii, sau poate el va uita la un moment dat statutul tau princiar! Printesele stiu acum ca nu vrabiutele si albinele vor face curatenia in casa, vrajite de frumusetea, bunatatea si cantecul tau fermecator, ci ca ea singura trebuie sa stea cu mopul/aspiratorul/buretele/peria in mana si sa spele/aspire/frece orice colt al palatului. Pentru ca la final, sa nu mai fie la fel de suava si bine-dispusa ca la inceputul zilei. Stie ca palatul nu mai e mostenire de familie, ci devine cu greu si sacrificii al tau, si nu mai are 30 de camere, ci abia iti da luxul unei sufragerii! Ca ospatul e bi-anual (Paste si Craciun) si ca nu puteti trai “fericiti pana la adanci batraneti”, decat dupa ce au fost spalate vasele si dus gunoiul!

  3. Măi, fetelor, aveți un talent să spulberați visele cu realismul vostru:))
    Apăi așa e astăzi: dacă nu ești soția prințului Will trebuie să muncești pentru palatul tău cu două camere și pentru traiul de prințesă contemporană.

  4. Offff…Cum pui tu sare pe rana :-))) Tocmai ma pregateam sa scriu un post in care sa spun cat de aiurea e sa te duci la cumparaturi si sa dai numa peste cupluri si printre rafturi sa auzi numa’ “iubi, luam pizza diseara? Sau mergem la restaurant? Si vin de care sa iau?”… Si evident, de aici gandurile mele deja zburau la un Fat Frumos pe care il tot astept…calare pe un cal (nu neaparat alb), la o rochie de printesa, la week-enduri in 2, vacante in 2…Offffff

    1. Fiecare merităm o jumătate, fie că îi zicem Făt Frumos ori George Ionescu. Poate veni călare pe un cal alb sau pe bicicletă. Important e să credem că va veni că dacă nu, mergem noi după el.

  5. când l-am cunoscut pe soţul meu i-am zis din start Chipeş Prinţ. eu nu visam prinţi, dar el era atât de frumos că eram îngrozită cum ar putea frumuseţea universului să se uite la fata urâtă şi săracă a moşului – nici măcar săracă şi frumoasă nu eram :-).
    fetelor, vă doresc prinţi care să vă vadă cu ochii iubirii mai ceva decât aţi putea fi dacă v-ar face vrăji ursitoarele cele bune şi v-ar oferi miliarde de calităţi.
    ps. mâzgă, spune şi omului prost cum se poate să citesc fiecare postare a ta fără a mă întoarce permanent la home că eu nu găsesc butonaşul… naşul, naşul, naşul… 🙂

  6. şi te rog să îmi scrii şi pe mail, nu doar aici pentru că văd că nu pot să mă abo că primesc toate comentariile. ori fata e toantă, ori … în fine, cred că e prima variantă… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.