De lângă mine

Vecinul Georgică

E genul de bărbat pe care orice femeie și l-ar dori de soț și orice copil de tată.  Acum să vă explic și de ce: dintre toți masculii din cartieri (și sunt muuulți), proaspăt sau mai vechi înzestrați cu câte unul, doi sau trei copii, el e singurul care se pune la mintea copiilor de 5-8 ani. Îl aud în fiecare seară cum vorbește cu prichindeii, cum îi învață jocuri noi sau cum bate mingea pe terenul viran dintre blocuri. Nu de puține ori i-am surprins soția și copilul cum îl așteptau nerăbdători de la serviciu, cu ochii beliți pe geamul din bucătărie, să coboare din mașină și să urce mai repede la ei. Când dădeau ochii unii cu alții, își fluturau mâinile în vânt și-și trimiteau bezele.

E genul de bărbat invidiat de restul bărbaților care de după perdea îl înjură, mai mult de năduf și invidie decât din cauza gălăgiei. Parcă îl și aud pe vecinul de alături ori pe cel de la parter: “ăsta s-a tâmpit cu totul. A dat în mintea copiilor de parcă nu ar avea altă treabă pe acasă.” Soțiile invidioșilor, devotate masculilor lor care nu se coboară la nivelul vecinului Georgică, dau aprobatoare din cap, însă în mintea lor deja își imaginează cum și bărbații lor aleargă după toți copiii din cartier.

Vecinul e profesor de sport. Tinerel, pe la vreo 37 de ani, înalt și bine făcut, de când a dat căldura iese la joacă într-un tricou alb și pantaloni scurți negri. Îi șade bine! Asta cred că gândesc și eternele spărgătoare de semințe de la scară, mame ale copiilor cu care profu’ se joacă. În seara asta, Georgică,pe lângă copilul din dotare, a mai adus și un fluier și-i pune pe băieți la alergat. Îi învață să joace fotbal, baschet, să fie buni la viteză și la orice alt ceva care implică mișcare, nu doar jocuri pe calculator. Nu e o fire dictatorială și nici nu se poartă cu puștii ca un profesor. E împăciuitor și încearcă să-i mulțumească pe toți.”Sunteți buni! Ați scos toți o secundă!” Băieții ăia mai copți un pic la minte se prind de minciună și încearcă să iasă în față ca păduchele în frunte: “Ba nu am făcut toți o secundă. Eu am ajuns primul și am făcut mai puțin de atât. Restul au fost după mine, poate ei au făcut o secundă.”

Când mă uit cum e înconjurat de copii și abia îl lasă să plece acasă, îmi amintesc de Ion Creangă când povestea de tatăl său. Mă mir și eu că mai există așa părinți care știu să fie și copii…

 

7 thoughts on “Vecinul Georgică”

  1. Daca ai sa urmaresti profesorii de sport, ai sa vezi ca majoritatea se comporta precum Georgica :)… stii, eu ma gandeam sa ma fac “bona de parc”, sa iau cativa copii, ai caror parinti sunt foarte ocupati sa-i scoata in parc la joaca, si sa ma jos eu cu ei, sa-i invat sa socializeze cu alti copii prin joaca si intreceri, nu prin batai si injuraturi… 🙂

    1. Eu am avut un prof de sport destul de nebun în timpul liceului care nu prea aducea a Georgică:D O fi fost și vârsta sau poate om fi fost noi de vină.
      Ai mai avut tu o idee bună de afaceri. Se știe că dacă rămâi pe drumuri, nu mori de foame :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.