De la o vreme nu mai reușesc să leg două fraze într-un post. Îmi aștern gândurile în litere săltărețe, am impresia că aș putea să scriu orice, însă mai mult de o frază nu pot să scot. Și am făcut ciorne întregi numai dintr-o frază pe care nu am reușit să o leg de alta. Fraze, fraze fără nici o legătură, fraze despre iubire, despre cure de slăbire, despre cireșe, despre viitor, despre regrete, despre mare, despre maturizare, despre oameni.

Și mai ascult o melodie și am impresia că gândurile mă vor asculta într-un sfârșit și se vor așterne cuminți și cursiv într-un post. Dar nu vor. Gândurile mele se află într-un haos total, parcă le și aud ciocnindu-se unele de altele, grăbite, care să iasă primul, însă le simt inhibate când le cer să ia forma literelor. Poate le dezorientează și muzica tristă care le surzește din căști. Nu le mai aud, nu se mai aud ele cu ele. Scriu sentimentele pe care reușesc să le prind din melodia La Rencontre- Jean Francois Maurice . Chiar și melodiile vesele, cântate în franceză au un aer trist.

28° à l’ombre ( Monaco) – Jean François Maurice nu e o melodie veselă, e una nostalgică de ascultat după apus, la o terasă pe malul mării, alături de o iubire efemeră, cu gândurile la viitor și la iubirea care acum, prezent, mâine va fi trecut.

Sunt cântece care ne intră la inimă și rămân acolo. Le iubim și mai mult datorită amintirilor pe care ni le trezesc. Atunci când amintirile nu se mai regăsesc decât în gândurile și în sufletul nostru, muzica rămâne singura martoră și singura dovadă concretă că amintirile au avut și un prezent, nu doar un trecut. Această dovadă putem să o împărțim cu toți, pe când amintirile le păstrăm numai pentru noi…

Am plecat de la gânduri și am ajuns la melodii franțuzești. Aparent nu este nici o legătură între cele două, dar gândurile mele sunt dictate de această muzică. Poate de asta sunt și gândurile atât de derutate: sufletul meu nu este trist dar simt că mi se rupe în bucăți când îl inund cu La Recontre“. Simt că am trăit odată povestea din cântec, nu știu când, poate într-o viață anterioară. Poate, tot atunci, am pierdut o iubire sau poate pur și simplu mi s-a făcut dor de mare, de gustul și mirosul ei.

sursa foto

3 thoughts on “Muzica gândurilor mele”

  1. Si tu esti nostalgica azi?… ce coincidenta… azi am fost intr-un loc plin cu amintiri, amintirile tineretii mele… prima iubire… si mi-au dat lacrimile, la toate amintirile, care mi-au navalit in minte, la mirosul din locul ala… am cautat cu privirea, in toate partile, in speranta ca, el, se va ivi de undeva, cu zambetul lui larg, imbratisandu-ma si intrebandu-ma cald: “ce faci mai Rasule? pe unde ai umblat atatia ani?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: