Iubirea și capriciile sale

La început și la sfârșit. Iubirea

Dacă oamenilor care se iubesc le-ar spune cineva că va veni o zi, în viitor, când nu se vor mai înțelege și vor ajunge la despărțire ori la divorț, probabil că super-îndrăgostiții le-ar râde în nas acelui cineva. “Noi să divorțăm?Dar ne iubim atât de mult…Cum se poate să a vină o zi în care eu să nu-l mai iubesc pe el și el pe mine? El este viața mea și nu-mi imaginez și nici nu-mi doresc pe altul lângă mine. Mă simt completă lângă el, el îmi aduce tot ce-mi trebuie și tot ce-mi lipsește!”

Și nu știi cum se face, dar într-o zi parcă nu te mai simți completă ori complet lângă cel/cea care era centrul universului tău. Parcă îți lipsește ceva sau ai nevoie de ceva ce jumătatea ta nu-ți mai poate aduce. Nu-ți mai amintești de acea mare iubire de la început, nu-ți mai amintești cu inima…Ziua în care erați atât de fericiți și atât de îndrăgostiți unul de altul ți se pare dintr-un trecut atât de îndepărtat încât te întrebi dacă acele zile de fericire și iubire în doi v-au aparținut vouă. Acum fiecare sau cel puțin unul din voi trăiește iubirea cu aceeași intensitate dar alături de altă jumătate. E dureros pentru cel care încă iubește pe cel care nu mai iubește să-și vadă jumătatea, alături de altcineva, la fel de fericită ca în ziua în care cineva le-a spus lor că va veni o zi în care iubirea va păli în fața timpului.

E clar, cel părăsit și cu inima plină de iubire suferă ca un câine! Însă ce se întâmplă cu cel care iubește din nou…altă persoană? Am auzit de la unii care au trecut prin asta că s-ar fi simțit un pic vinovați pentru durerea celui părăsit, la fel de mare ca fericirea lor. Alții fac inevitabil o comparație între prezent și trecut, dându-i câștig de cauză prezentului deoarece iubirea e mai recentă și așa are impresia că e și mai intensă. Nu puțini sunt cei care uită complet de prima iubire, fără urmă de regrete ori dacă sunt regrete acestea sunt legate de faptul că a pierdut atâta amar de vreme departe de ultima iubire.

Am auzit și eu că așa s-ar întâmpla…Nu știu dacă așa e pentru că până acum nu mi s-a întâmplat să mă lovească dragostea pentru altcineva în mijlocul unei relații. De fiecare dată când am iubit, am încercat să fac ca amândurora să ne fie bine și să nu ne lipsească nimic. Și totuși, țin minte că am fost odată într-o relație toxică, în care mă încăpățânam să rămân în ciuda rănilor adânci din inimă pe care respectivul mi le făcea constant. Și pentru că așa sunt unele femei, fidele până la prostie, mă simțeam vinovată când un alt băiat încerca să mă scoată cu dragostea sa din relația care nu-mi aducea nici un bine. Când eram cu cel care se purta frumos cu mine, nu-mi permiteam să fiu fericită, mă gândeam că-l înșel pe cel care mă rănise.

Am așa o predispoziție pentru postura de victimă. Mereu trebuie să fiu aia care suferă mai mult. Și nu e vina celor din jur ci e numai a mea. Mai mult inconștient atrag asupra mea balastul de care ceilalți își despovărează inimile. Mă victimizez chiar și când nu este cazul. Când s-a întâmplat ca vreo relație din trecut să nu meargă, tot eu m-am considerat vinovată pentru eșecul ei. Se spune că omul nu-și schimbă caracterul, însă eu vreau să cred că mi-a mai venit mintea la inimă și nu mai sunt atât de credulă ca în trecut. Îmi doresc ca niciodată să nu mai fie nevoie să-mi schimb jumătatea, doar pentru a verifica dacă sunt mai puternică.

11 thoughts on “La început și la sfârșit. Iubirea”

  1. Vezi tu, mazgalica, doar femeile au sentimentul de vinovatie, chiar si atunci cand s-au gandit ceva mai mult la colegul de la serviciu sau la un barbat cu care se intersecteaza, in fiecare dimeneata, in drum spre job… barbatii nu cred sa se simta niciodata vinovati 🙂

    1. Că-mi place sau nu, trebuie să-ți dau dreptate.Mă gândesc totuși că aceste sentimente de culpabilitate nu vin așa din senin, probabil că și imaginația noastră zboară un pic mai departe 😀
      Mă întreb dacă masculii au același sentiment de vinovăție când flirtează cu alte femei 😀

      1. Lucrand vreo 15 ani numai intre barbati, iti spun eu ca nu se simt vinovati fata de sotii, indiferent daca doar au flirtat sau au infaptuit oaresce lucruri 🙂

  2. 1-imi place mult cum arata acum noua ta ,,rochita” :))

    deci..:)) eu sunt una dintre cele care credea ca va trai fericita pana la adanci batraneti…gresit!
    apoi..sa stii ca si barbatii au sentimentul de vinovatie,in unele cazuri atunci cand te-a inlocuit pe tine cu urmatoarea.
    altfel nu inteleg de ce,daca este atat de fericit si implinit cum spune,te cauta ,te suna sa stie ce faci,cum o duci,etc,etc…

    1. Mulțumesc, Scorpio :*
      Știu și eu cazuri în care după o despărțire, bărbatul, să zicem continuă să țină legătura cu fosta. Dar nu o legătură de amiciție ci una de nehotărâre (eu așa o văd), adică parcă ar mai ține și la fosta și aceasta poate deveni un fel de rezervă în caz că nu merge treaba cu actuala.
      În unele cazuri e vorba și de un sentiment de vinovăție, mai ales dacă relația a fost mai lungă (mai ales o căsătorie) și iubirea mai intensă.

  3. depinde de bărbaţi… de aluat, de educaţie, de valorile de până atunci. am văzut bărbaţi – Doamne, Îţi mulţumesc, doar i-am văzut, nu i-am primit prin viaţa mea! – care căutau în fiecare zi o altă femeie după care să privească.
    pentru că lucrez cu informaţii din viaţa de familie şi privind educaţia, îmi place să studiez oamenii. în fiecare staţie, în aşteptarea autobuzului, cum apare vreo fată întorc privirea spre bărbaţi să le văd reacţiile. dacă stau 5 minute în staţie şi trec 7 fete pe acolo, aceiaşi bărbaţi reacţionează complet diferit. unii întorc privirea după fiecare, alţii doar după plinuţe, alţii după dezbrăcate, alţii după slăbuţe. fiecare are un tipar după care se uită şi niciunul nu se întoarce după toate. aviz amatoarelor: priviţi direcţia în care îşi lasă partenerul ochii cel mai mult şi apoi de câte ori vedeţi vreuna de felul acela, spuneţi-i ceva interesant exact atunci când trece ea pe lângă voi. 🙂
    era o glumă – dacă ţi-ar fi teamă de o categorie de femei, ar fi o viaţă urâtă – mereu ar tre să stai în tensiune. ori ai încredere, ori pace bună stână, altul la rând.
    aş putea vorbi cu tine miliarde de ani pe tema asta pentru că am cazuri şi idei… dar n-am voie să monopolizez, nu?
    măcar de bun simţ, dacă din plăcerea de-a pleca n-o voi face niciodată, mă retrag.:-)

    1. Și mie îmi place să analizez oamenii când ies pe stradă. Uneori, odată cu bărbații întorc și eu capul după unele femei. De multe ori analizez cu Mâzgălici fetele ori femeile care trec pe lângă noi. Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place! Nu le critic dacă-mi plac 😀
      Asta cu teama de o categorie de femei e cam nesigură. Niciodată nu știi de cine să te temi, unii bărbați au gusturi tare ciudate :))

  4. Ce frumoasa e temaaa! 😀
    Femeile sunt predispuse sa dea mai mult intr-o relatie, sa ii ‘bibiliseasca’ ca pe un copil. Cred eu ca de aia uneori, suferim mai mult. Cum sa nu te simti vinovata cand ai iubi alt copil, inafara de al tau.
    Dar cred ca au si eu sentiment de vinovatie. Unii au, insa asta nu`l impiedica pe niciunul sa..incerce piata.

    1. Foarte frumos spus, ANM! Cu cât dai mai mult într-o relație cu atât suferi mai mult în cazul unei despărțiri. Îmi place comparația cu copilul 🙂
      Da, uneori mai intru pe vechiul blog și rămân logată iar comentariile sunt trimise automat cu vechiul link 😀 Am observat și eu și-mi aduc aminte după ce deja am trimis comentariul.

  5. offtopic: ti-ai schimbat imaginea de la gravatar, dar ai schimbat si link`ul catre noul site? caci am dat click si m-a directionat spre cel vechi 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.