Redsky ma intreba care sunt cele trei motive pentru care as alege sa plec din tara si care ar fi alte trei care m-ar determina sa raman.

As parasi Romania din mult mai multe motive decat trei, din mult mai multe decat as ramane. Daca ar fi sa-l aleg pe cel mai determinant, nu stiu care ar fi. Poate m-as gandi la oamenii civilizati din alta parte, la salariile mai mari, la serviciile medicale mult mai bune, la orasele curate si strazile fara gropi si praf, la o viata mai buna intr-un cuvant.

Cu totul altfel sta treaba cand vine vorba de alegerea altor trei motive pentru care as ramane in Romania. Le-am gasit cu greu insa cel putin unul din ele cantareste cat toata viata buna pe care mi-ar promite-o strainatatea. Motivul asta e de fapt unul general si se cheama “acasa” iar acasa sunt prietenii si familia cu care comunic in aceeasi limba. Nu vreau sa ajung o frustrata prin Germania ori prin Japonia care nu se poate exprima cand merge la magazin ori cand iese in parc. In plus, nu vreau sa fiu privita cu dispret ori ca pe un rebut doar pentru ca nu m-am nascut in tara lor si le vorbesc limba cu accent strain. Oricat de buna as fi, in ochii bastinasilor tot un emigrant roman as ramane. As duce prea mult dorul mancarurilor romanesti, asa cum prietena mea din China a dus dorul iaurtului acru si a painii de Romania sau Grapefruits careia ii lipsesc pufuletii. Si nu cred ca sunt genul de om care sa respecte o viata tihnita si liniara, cu dupa-amiezi toate la fel, cu pofte ingradite deoarece magazinul de langa mine e inchis duminica iar zilnic obloanele ii sunt trase la ora 17.

Poate ca motivul din urma nu este destul de serios pentru a ma tine departe de strainataturi asa cum nici Bianca lui Bote ori Florin Salam nu sunt motive destul de serioase pentru a pleca din Romania. Pur si simplu unii oameni sunt facuti pentru a trai mai usor departe de familie, de tara, de limba ori de traditiile de Craciun sau de Paste. Nu-i condamn pe acestia. Sunt niste oameni curajosi si bravo lor ca reusesc sa se adapteze oriunde! Insa eu nu sunt asa, dezradacinata, nu pot sa cresc intr-un pamant strain, simt ca nu am de unde sa-mi trag seva care ma mentine in viata.

Ma intreb ce gandesc Lia (care deja e plecata),  Frumushica si Carmen ( ca tot iubeste Anglia) despre acest subiect. Care sunt alea trei motive pentru care ati pleca din tara si care sunt alte trei pentru care ati ramane?

20 thoughts on “Should I Stay or Should I Go?”

    1. Şi eu am astfel de momente când mă satur de stat la vreo coadă ori când văd cât de săraci şi prost crescuţi sunt unii. Atunci aş pleca oriunde numai să scap de toate acestea, însă îmi trece destul de repede gândul.

  1. un raspuns suprinzator pentru cineva de varsta ta. am crezut mereu ca cei tineri nu-si iubesc tara, ca tot ce vor e sa zboare cat mai departe. iti doresc sa fii fericita maxim acolo unde vei hotari sa traiesti :*

    1. Ooo! Auzi la ea “pentru cineva de vârsta ta” :))
      Eu multă vreme am crezut că ai până în 30 de ani, asta până am aflat că ai o fetiţă. Chiar şi aşa, tot nu cred că eşti departe de vârsta mea 🙂
      Îmi iubesc ţara şi sper să nu fiu vreodată nevoită să o părăsesc.

  2. Eu am fost plecata 4 ani in Italia si pot sa spun ca aveai perfecta dreptate, pe meleaguri straine vei fi mereu un roman pripasit.
    Eu am plecat pentru ca aveam rude acolo care mi-au gasit un job ok, unde castigam in 2 luni, cat intr-un an in Romania. 🙂
    Dupa 4 ani am vrut acasa, iar acum…parca m-as intoarce din nou acolo. Nu definitiv, ci doar pentru cativa ani, cat sa strang niste bani pentru o masina si un avans la o garsoniera, lucuri pe care in tara, dintr-un salariu obisnuit nu prea ai cum sa ti le permiti.
    In cazul meu, banii ar reprezenta motivul principal pentru care as pleca, insa sunt convinsa ca nu voi putea sa raman acolo definitiv.

  3. Si uitasem.Acolo mi-au lipsit: ciocolata Heidi cu alune caramelizate, pufarinele, pufuletii, pateul de gasca si cel vegetal si Fanta Lemon. Plus pliculetele de 3 in 1!

    1. Dacă vreodată s-ar întâmpla să trebuiască să plec din ţară, sper să fie la fel, pe termen scurt. Uneori străinătatea rămâne singura soluţie pentru a-ţi atinge anumite scopuri.
      Îmi curg balele de când mi-ai amintit de cioco Heidi :))

  4. Nu aș pleca…
    – pentru familie (iar aici sunt destul de multe motive)
    – pentru că n-aș avea suflet să renunț la casa la care am investit atâta și ca timp, și material, și sufletește
    – pentru că mi-am promis că nu voi pleca atâta vreme cât voi avea oportunități aici și voi câștiga suficient de bine; deocamdată e foarte bine
    – pentru că sufletește mi-a fost greu și să mă mut la 400 de km de orașul nara

    Aș pleca…
    – pentru că aș face o mare bucurie cuiva care îmi pregătește de mult un loc călduț în America
    – pentru că există și mai multe oportunități

    1. Foarte corect punctat Diana! Acelaşi lucru îl gândesc şi eu:”cât timp îmi este bine aici, nu văd de ce aş pleca”.
      Aş mai spune doar că unii pleacă tocmai pentru a-şi face casa aia de care vorbeşti 🙂

    2. Că tot se vorbea de cozi… un alt element e și faptul, cât pot să trăiesc în lumea mea fără să fiu afectată prea mult de chestii idioate, e bine.
      De cozi am scăpat plătind totul online, de oameni nasoli trăind în lumea mea cu oameni de treabă, sunt la clinică particulară, să dau bani pe bon, nu în buzunar etc. Cel mai bun exemplu l-am primit în facultate; în România cercetarea e zero, dar la noi în facultate e multă și profitabilă, pentru că au făcut totul cu firme străine, nu cu statul.

      E greu, dar reușești; cel mai greu devine când vrei să îți faci o firmă… atunci dai în piept cu toate… eu am fost o singură dată la administrația financiară, și nu îmi mai trebuie pentru toată viața.

  5. Nu stiu daca sa dau un raspuns aici sau pe blogul meu… o sa ma gandesc zilele astea, sa vad care ar fi cele trei motive pentru care as ramane… pe cele pentru care as pleca le stiu deja 🙂

  6. Draga mea, pe scurt îți spun aici (promit să scriu pe larg, în curând, la mine pe blog). Eu nu am plecat scuipând și înjurând România, aveam casă (încă o mai am), mașină, job de birou, familia și câțiva prieteni foarte buni. Dar eu pur și simplu nu mă mai regăseam acolo și mi-am permis nebunia de a o lua de la capăt, la 33 de ani, în Suedia. Nu pentru bani mai mulți, dar da, mă copleșeau deja mizeriile, mârlăniile, prost-gustul și răutatea din ce în ce mai multor oameni. Suedia e o țară deschisă emigrației, nimeni nu mă va privi vreodată de sus, ca pe o româncă pripășită, au un respect fantastic pentru oameni în general, pentru cei care vor să muncească, să învețe în special. Mi-e dor de familie, dar ne auzim și vedem pe skype în fiecare seară, părinții vin în vizită în curând. Îmi aștept și pietenii pe aici, am cunoscut deja oameni superbi aici, nu m-am simțit nicio secundă în plus sau stânjenită de 6 luni de când am venit. Nu-mi lipsește mai nimic din alimente (știu să-mi fac ciorbe și sarmale, mama îmi trimite zacuscă și salam de Sibiu), mai ales că am fost întotdeauna deschisă la gusturi diferite. Și aici e birocrație, aștepți cu lunile în unele cazuri, dar măcar știi că așa merg lucrurile. Ești respectat la fel și ca gunoier și ca funcționar de bancă, pun la dispoziție o grămadă de cursuri (de la învățat suedeză, la specializări profesionale) gratis, în plus, o fi iarna mai lungă aici, dar vara e perfectă (eu în București aveam mari probleme cu căldura, praful, mizeria și nebunia de vară). Stockholm-ul e unul din cele mai verzi și nepoluate orașe ale lumii, noțiunea de calitate a vieții nu prea are legătură cu salariul (care, apropo, în Suedia chiar nu e foarte mare, mai ales că sunt și cheltuielile mari), dar abia aici încep să învăț ce înseamnă. Când o fi, voi veni în vizită în România, vreau să-mi aduc noii prieteni pe acolo, să îi duc în locuri frumoase, dar oricum mai am multe alte locuri de văzut. Nu m-am simțit dezrădăcinată de România, pentru mine acasă a fost întotdeauna în sufletul meu 🙂

    1. Mă bucur că mi-ai răspuns, Lia, şi de asemenea mă bucur că în sfârşit ţi-ai găsit locul 🙂
      Uneori starea asta de “imi lipseşte ceva, dar nu ştiu ce” nu ţine numai de partea materială. Aşa cum este şi cazul tău, maşina, casa ori jobul nu te-au putut împlini aşa cum ţi-ai dorit. Atât timp cât nu ţi-a fost bine la tine în ţară, nu mai contează motivul pentru care ai plecat…
      Cei mai mulţi pleacă din România pentru o viaţă mai bună însă nevoia de linişte interioară este poate mai importantă decât nevoia unui salariu mai mare.
      Cât despre felul în care te privesc ceilalţi, depinde şi de ţara unde ajungi sau de prejudecăţile cu care vii.
      Uite, pentru verile alea din România de care vorbeşti, aş veni şi eu în Suedia 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: