După secole de la terminarea facultăţii, m-am dus să-mi scot diploma de licenţă. Probabil ar mai fi trecut tot atâţia ani cât a durat facultatea până să mi-o iau dacă acum nu aş fi avut nevoie de ea.

Am zis să încep de luni, convinsă fiind că orice legătură pe care aş putea să o dezvolt cu vreo instituţie a statului îmi va lua cel puţin două-trei zile. Pornesc de acasă cu puţin înainte de ora zece, încărcată cu multă dispoziţie zen şi răbdare + cele două poze pentru diplomă. Primul reper îl reprezintă secretariatul facultăţii. Amabilă din cale-afară (pe bune!) secretara îmi spune că diploma se scoate de la biroul de studii (sau geva de genul). Ajunsă în biroul cu pricina, mă plasez repede la coada care trebuie. Şi stau şi aştept…În tot acest timp am băgat de  seamă la cum se desfăşoară activitatea în faţa mea. Observ că treaba merge foarte repede şi aproape că-mi vine să cred că în mai puţin de câteva minute mă voi vedea cu diploma în mână.

Vine şi rândul meu. Doamna din spatele ghişeului e toată un zâmbet, eu la fel şi îi întind cele două fotografii+ buletinul. Zâmbetul tâmp îmi piere instantaneu când aud din gura femeii că pozele nu sunt bune. Trebuie să fiu îmbrăcată cu ceva deschis la culoare pentru a se cunoaşte ştampila! Nu-i nimic îmi zic şi-i zic, mă duc să-mi fac alte poze şi în 15 minute revin. Femeia imi întinde vreo două cărţi de vizită ale unor studiouri foto unde cică se fac pozele bune, la sigur. Le iau, convinsă la sigur că e reclamă şi tocmai de asta nu am să calc pe acolo. Shit! Nici nu ies bine din birou şi-mi dau seama că tot haine închise la culoare port. Plec dezamăgită acasă şi o las pe a doua zi pentru că programul e până la ora 14.

Degeaba am scos toate hainele din dulap în căutarea unui pulover deschis la culoare pentru că ştiam şi eu că nu am aşa ceva. Apelez la garderoba de vară şi-mi aleg cea mai roză şi cea mai subţire bluză. Pe un ger de îţi îngheţau mucii din nas, ies boită frumos, în bluza roză, să-mi fac minunatele poze. Am noroc că stau la 2 minute de un centru comercial unde este şi un studio foto improvizat chiar pe unul din culuare. Îmi vine să mă pup când văd cât de bine am ieşit în poze. Fericită că am rezolvat treaba, aştept cu nerăbdare a doua zi.

A doua zi, plec iar la facultate, convinsă de data asta că nimic nu mai poate sta între mine şi diplomă. Nici măcar o secundă de amânare nu va mai exista. Biroul era şi mai gol ca ieri. În faţa mea era doar o absolventă de vreo 50 de ani. Probail că femeia o fi venit după diplomă pe la vreo 20 de ani, dar au plimbat-o şi pe ea… cam toţi atâţia ani. Ooo! Sper să nu mă apuce şi pe mine 50 de ani tot în biroul pentru acte de studii. Nu-mi venea să cred că totul îmi merge aşa bine, mai ales că “tânăra absolventă este expediată repede… din cauza pozelor (alb-negru).Vine şi rândul meu..Fericită din cale afară, îi întind doamnei cu diplomele pozele şi buletinul. Nu-s bune! Şi zbang o ştampilă pe ele!

În gândul meu “femeie, dacă nu sunt bune, de ce mi le strici? Mai dădeam şi eu o poză vreunui băiat, acu’ sunt nevoită să le dau cu ştampila facultăţii peste zâmbetul meu”. Nici nu termin gândul de rumegat că ştampila aplicată cu două secunde în urmă dispare sub degetul doamnei. Aş fi zis că particip la vreun act de magie dacă nu mi se zicea că de vină e hârtia fotografică, prea lucioasă…

Normal, când am plecat de acasă nici nu am vrut să concep că voi veni şi azi fără diplomă, aşa că nu m-am gândit nicio secundă să mă îmbrac în bluza aia roză. Cu puloverul negru şi cu sufletul la fel, plec resemnată, lăsând treaba pe a doua zi.

Ger, 9 dimineaţa, eu+bluza mea de piţi. Măcar ştiu sigur unde mă duc pentru poze. Scot din geantă cărţile de vizită şi mă opresc asupra celui mai apropiat studio. Când ajung la locul cu pricina îmi dau seama că nu e nicio înşelătorie şi nicio reclamă. Probabil că femeia care dă diplomele s-o fi săturat să repete şi la alţi aiuriţi asemeni mie că trebuie poze bune pentru diplomă.

La 30 de minute de la trasu’ în poză sunt iar la coada care duce spre diplomă, pentru a treia zi. Vine rândul meu, îi întind temătoare pozele doamnei de după ghişeu şi mă aştept la obiecţii. S-ar părea că totul e ok. Aştept totuşi un cutremur, un incendiu, un telefon inopinat, o neregulă la acte, să nu-mi găsească diploma, să fi rămas fără tuş, fără hârtie, orice care să mă (mai) amâne. Dar, nu! De data asta pozele sunt bune, şi în cele din urmă mă declar şi eu absolventă cu acte în regulă.

Concluzia articolului: când mergeţi să vă scoateţi diploma de studiu, aveţi grijă la poze. Fiţi îmbrăcaţi în ceva deschis la culoare şi vedeţi ca hartia fotografică să fie bună pentru ştampilă. De asemenea trebuie şi o anumită mărime, pe care nu o mai ţin minte…Şi dacă tanti aia vă recomandă vreun studio foto, mergeţi acolo, că ştie ea ce zice!

20 thoughts on “Peripeţii la scos diploma”

  1. Măcar ai rezolvat în 3 zile… la noi erau niște probleme de stăteai o săptămână, și mulți aveau nevoie de ele urgent pentru înscrieri la master la alte facultăți…

    1. Deci se poate şi mai rău…Până la eliberarea diplomei, adică după doi ani de la terminarea facultăţii sau masterului nouă ne-a dat nişte adeverinţe, care au ţinut loc de diplome.

  2. Ei Măzgălico, te-ai zbătut tu ce te-ai zbătut, dar ai reuşit să îţi înmulţeşti atuurile ca să reuşeşti în viaţă aşa cum îţi doreşti, acum, pe lângă atuurile care se văd prin decolteu mai ai unul care eu spun că e important. Eşti gagică diplomată… (era o glumă, nu interpreta aiurea 😀 ).

    P.S. Multă baftă în carieră, indiferent care vei alege să fie.

    P.P.S. Nu te oftica pe săraca femeie, făcea şi ea ce ştia, poata o fi prestat la vre-o poştă până acum. Cine te place te place şi cu ştampila pe botic. 😉

    P.P.P.S. Arată-ne şi nouă pozele incriminate…

  3. Uite unde ţi-au sărit ochii :))
    Nu m-am oficat pe femeie, ea chiar îşi făcea treaba bine…
    Da, am să-mi acopăr decolteul cu acele poze, aşa că trebuie să alegi: ori faţa ori decolteul 😛

    1. Da? Din păcate din unghiul de unde mă uit eu nu văd faţa aşa că trebuie să mă mulţumesc cu decolteul (evident dacă nu-ţi vin idei) 😀

      Totuşi. Să aleg? Ori, ori? Greu de tot…
      Mai am şi alte variante?

    1. Ai dreptate, Anca 🙂 Toţi primesc astfel de adeverinţe dar am crezut că Diana spunea că unii studenţi au nevoie de ele imediat pentru înscrierea la master. Posibil să fi înţeles greşit 😀

  4. da, da, eu m-am dus doi ani dupa diploma DPPD… ce sa mai zic?… si nu era la mine in oras, ci la Bucuresti.
    … alta data, pentru radierea unei masini, a trebuit sa trec pe la doua ghisee si trei birouri, pentru a plati o taxa, pentru a mi se verifica actele, in alt birou pentru semnatura, in altul pentru stampila, la un alt ghiseu pentru a mi se elibera o chitanta… asta in sectorul 5 din Bucuresti…
    Un sfat va dau: nu va duceti la vreo institutie publica (administratie financiara), inainte de ca functionarele sa-si bea cafeaua, nu la prima ora… trebuie sa fie cel putin 5 persoane, sa puteti forma o coada, ca functionara sa-si inceapa ziua de lucru… si cate as mai avea de povestit pe tema asta 🙂

    1. Văd că ţii minte perfect traseul pe la instituţiile statului :))
      Bun de luat în seamă ultimul sfat mai ales că au angajaţii statului (şi nu cred că doar ei) un stil de a te face vinovat când eşti primul la uşa/ghişeul lor…

  5. Nu-i bai.Eu am patit-o la schimbarea cartii de identitate.M-au plimbat vreo 2 zile, fara voia mea, fireste.Numai in Romania se poate asa ceva…sa astepti 10 zile pentru un amarat de buletin, si acela realizat cu cea mai ieftina hartie si ieftin tus.Ma uit in Bulgaria, un amic bulgar in 2 ore si-a schimbat buletinul+pasaport, la ora 8 i s-au facut fotografiile, iar dupa ce si-a bauta cafeaua, si-a luat actele…Bravo lor, rusine noua…

  6. Fain background la blog, da’ (nu ştiu dacă şi alţii păţesc la fel) mie mi se încarcă foaaarte greu. Ori rabla mea de pc e de vină, ori backgroundul tău e cam ”greu”… Cât despre diplomă…la birocraţia din Ro, ai obţinut-o repede,să ştii:)

    1. Hmmm…Pisicuţo, nu prea ştiu ce să spun de viteza cu care se încarcă background-ul. Mie mi se încarcă bine, dar dacă mai primesc şi alte reclamaţii de acest gen, îl schimb (background-ul) 🙂

  7. sa aveti in vedere faptul ca, daca mergeti sa lucrati in Comunitatea Europeana, aveti nevoie de un document de echivalare a diplomei, care se face acolo la un institut spacial, si asta dureaza cel putia o luna, pentru ca acolo toate demersurile (trimiterea actelor) nu se fac “in persoana”, ci numai prin posta —Eu stiu asta pt ca am patit-o la Londra

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: