O întrebare simplă cu un răspuns…

Ne supărăm când răspunsurile lor la întrebările noastre nu coincid cu aşteptările noastre. Decât un adevăr dureros mai bine o minciună frumoasă. Măcar o dată am fost întrebaţi sau am întrebat la rândul nostru “ai să mă iubeşti toată viaţă?”

Cu ce răspuns poţi veni la o astfel de întrebare? Cei mai mulţi, impulsionaţi de sentimentele de moment, răspund că “da, am să te iubesc până la moarte şi dincolo de ea”, alţii mai lucizi aleg adevărul care de cele mai multe ori e rostit sub forma unui “nu ştiu”. Mai sunt şi cei care, conştienţi de minciuna pe care o vor spune, declară că “da! tu eşti viaţa mea şi am să te iubesc mereu.”

Nu ne place să fim minţiţi dar nu putem accepta nici adevărul dacă acesta nu e pe placul nostru. Recunoaşte că te-ai supăra dacă răspunsul la întrebare ar fi “nu ştiu”, deşi acesta ar fi cel mai potrivit. De unde să ştie cel care acum te iubeşte, care acum te strânge în braţe, dacă te va mai iubi şi peste 10, 20 de ani? De unde ştii că şi tu îl vei mai iubi? Chiar dacă acum spui că niciodată nu vei înceta să simţi iubirea pentru el. Şi nici măcar nu mă gândesc la studiul ăla care spune că iubirea durează doar trei ani, nu mă gândesc nici la faptul că o iubire începe de undeva şi cu ceva şi se termină altundeva, nu mă gândesc nici la persoane terţe. Mă gândesc pur şi simplu la viaţă şi poate la toate acestea la un loc.

Nu puneţi întrebări cu răspunsuri mari dar mai ales nu puneţi întrebări ale căror răspunsuri nu le puteţi accepta. La urma urmei şi tinerii căsătoriţi îşi jură iubire veşnică în faţa lui Dumnezeu, şi cu toate acestea există amante, amanţi şi divorţuri.

11 thoughts on “O întrebare simplă cu un răspuns…

  1. Unii pun întrebări de dragul conversaţiei probabil. Să promiţi ceva pe termen atât de lung este imposibil, poate doar un părinte ar putea garanta iubirea lui faţă de copiii săi pe viaţă şi viceversa. Şi nu mai bine arăţi decât să vorbeşti pe de rost?!

  2. Nu am promis un viitor atât de incert niciodată.Din punctul meu de vedere nu se face.Am preferat mereu să trăiesc prezentul…e tot ce am acum,ziua de azi…clipa asta.Existenţa noastră e efemeră…vom trăi acel “toată viaţa” pe care l-am promis,dar cel mai probabil nu cu cel căruia i-am promis…nici nu ştim cât durează acel “toată viaţa”.De cele mai multe ori e…o clipă.Un clipit de gene…sau cât a-i zice “peşte”.
    E bine să ne trăim dragostea cu intensitatea clipei prezentului.E tot ce avem…dar nici măcar pe aia nu o putem promite.Nu e a noastră…e un dar primit…şi ca orice dar trebuie pus la loc de onoare.
    Pentru a primi răspunsuri inteligente trebuie să pui întrebări inteligente…şi în orbeala care pare a-i învălui pe unii când simt dragostea(sau spun că o simt),în euforia lor,pierd luciditatea şi devin extrem de subiectivi.Chiar dacă e….totul o minciună.”Minte-mă,dar minte-mă frumos!”
    Nu promite.Nu întreba de un viitor ce nu există încă.Nu promite o veşnicie ce nu-ţi aparţine…şi nu aştepta să-ţi fie promisă,oricât de dulce şi de romantic ar putea suna.Împarte clipa cu el,dar nici aia nu i-o promite.

    Apoi,în altă ordine de idei…o căsnicie trebuie să fie clădită pe baze solide.Minciunea,iluziile de tip…nu fac parte din această categorie.
    Numai bine! Trăieşte clipa! (Carpe diem)

  3. Există oameni care ştiu că vor iubi pe cineva o viaţă întreagă, indiferent de ce le rezervă viitorul. N-au dispărut toţi bărbaţii fideli de pe planetă 😛 .

  4. Iubirea de-o viata este doar aceea pentru copilul tau sau a copilului pentru mama lui… e iubirea neconditionata.
    Raspunsul meu, la o astfel de intrebare, pe care l-am dat si eu, sotului meu, inainte de casatorie, este: nu iti pot promite!… Nu promit niciodata ceva pe un termen atat de lung.

  5. Şi eu când spun “iubire necondiţionată şi veşnică” mă gândesc la relaţia copil-părinte. Doar o mamă îi poate declara iubire eternă copilului şi invers, în rest nimic nu este sigur. Asta nu înseamnă că nu există femei şi bărbaţi care iubesc toată viaţa acelaşi om- Miştotică este un exemplu 😛
    Poţi iubi aceeaşi persoană până mori însă nu ai de unde şti acest lucru de la începutul iubirii 🙂

  6. Am zarit prin librarie o carte de Mario Vargas Llosa (parca) ce purta denumirea de “Adevarul minciunilor”. Am rasfoit si eu putin cartea si erau pagini intregi in care autorul gasea scuze minciunilor;)). Cred ca este tare interesanta:)
    Si intr-adevar, am observat pe propria piele ca oamenii nu suporta adevarurile (mai ales cand sunt dure).. Daca le spui adevarul, le atragi antipatia…Si asta ce inseamna, ca trebuie sa fii un bufon mincinos si prefacut, doar de dragul simpatiei? Ori spui adevarul, ori taci….
    Schopenhauer spunea ca cel mai intelept este sa nu spui nimic si sa nu crezi nimic. 🙂

    1. Mi-ai dat o idee de post cu “Adevărul minciunilor” 🙂
      Mereu vrem să ştim adevărul dar când acesta nu ne convine, nu-l acceptăm ba chiar declarăm “mai bine nu-mi spuneai” de parcă nu noi am fi insistat :))

  7. mă întreb din ce perspectivă să scriu… ca om al societăţii sau din punct de vedere personal? hai să scriu ca om al societăţii: azi dimineaţă, am văzut pentru a doua oară o familie – prima dată a fost la ieşirea din scara blocului meu, acum se afla pe pragul unui magazin care încă nu deschisese. am retinut familia respectivă pentru că avea o plapumă cu lenjerie cu ursuleţi, ca a fiului meu (trebuie să recunosc primul lucru care mi-a venit în cap când am zărit-o prima dată a fost – nu cumva soţul meu, în bunătatea lui nemăsurată, a dat şi această lenjerie? – pentru că a mai daaaat!)
    astăzi, nu m-am putut abţine şi m-am uitat în ochii femeii – avea o căciulă pe cap, cercei în ureche, faţa buhăită de alcool şi cum eu i-am zâmbit, mi-a zâmbit şi ea. m-am gândit la un aspect interesant: ce puţin aşteaptă această femeie de la partenerul ei… stau în ger, pe prispa unui magazin, sunt alungaţi, cară după ei, fără valize de firmă, o plapumă… (culmea, el bea dintr-un pahar cu cafea!)… adică, unii renunţă la partenerii de viaţă pentru mofturi, iar alţii ţin de ai lor fără ca aceştia să merite ceva sau să aibă ceva palpabil… hm. nu pledez pentru a ne uita la aurolaci ca la posibili prinţi, ci la a îndura mai mult alături de cei care ne stau alături – şi da, o femeie îndură. şi nu, un bărbat nu prea – iar dacă nu vrea bărbatul să dureze căsnicia, aceasta sigur se strică…
    spor-t la trăit poveşti de dragoste sănătoase! 🙂

    1. Şi când răspunzi la comentarii o faci într-un mod aparte şi captivant. Îmi şi imaginam scena descrisă de tine iar când ai spus de soţul tău, râdeam ca muta pe aici :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: