Ce vreau să mă fac când voi fi mare…

Cony m-a pus pe gânduri când m-a întrebat ce visam să fiu pentru atunci când voi fi mare. Nu-mi amintesc prea bine ce-mi doream să ajung când încă nu eram la şcoală. Nu ţin minte să-mi fi pus această problemă. Aveam eu alte griji atunci, cum ar fi fost păpuşile mele. Doctoriţă eram în fiecare zi pentru ele, la fel şi cântăreaţă ori mamă, tot cu păpuşile, însă mare nu eram niciodată, oricât de mult aş fi purtat rochiile mamei sau oricât de mult aş fi tropăit cu “troacele” pe scara blocului. Aşa că, atunci când eram mică îmi doream foarte mult să ajung mare.

Într-o zi părinţii m-au trimis la şcoală şi cred că în acea perioadă am râvnit la locul doamnei învăţătoare ori al Laviniei Miloşovici. Mă inspirau modelele care se perindau prin viaţa mea şi vedeam numai în aparenţă partea bună a acestora…Mă fascina doamna învăţătoare nu pentru că îi plăcea să citească ori pentru că terminase o facultate ci pentru că punea note şi toţi copiii ascultau de ea. Mi-ar fi plăcut să apar la televizor ca Lavinia Miloşovici dar şi să fiu bună la gimnastică. Dacă aş fi ştiut că doamna învăţătoare trebuie să susţină examene, să pregătească orele de acasă sau dacă îmi spunea cineva că Lavinia Miloşovici e o fată normală şi dincolo de medaliile câştigate sunt ore întregi de muncă, nu cred că mai doream să calc pe urmele lor.

Când nu mai eram aşa copil, adică în timpul liceului, am avut norocul să cunosc un model adevărat: profesoara de limba română. Deşi eram tot mică, eram destul de mărişoară încât să înţeleg clar noţiunea de model. Modelul meu era cult, ştia să se impună în faţa elevilor, avea charismă dar în acelaşi timp ştiam că se supără când lecţiile nu se prindeau de elevi. Acum vedeam dincolo de notele şi autoritate puse şi impusă de profesoară. Atunci mi-am dorit din tot sufletul să devin profesoară de limba română.

Mi s-a spus odată, tot în timpul liceului, că scriu frumos şi să mă gândesc la o carieră în jurnalism. Din acel moment a încolţit în mintea mea ideea de a fi ziaristă. Era un fel de meserie de rezervă sau mai bine zis, “ce-o fi o fi, dacă viaţa mi-o oferi vreodată prilejul de a ajunge jurnalistă…” Şi uite că viaţa mi-a oferit. Necunoscute-i mai sunt căile! Am dat la Facultatea de Litere cu gândul de a ajunge profesoară de română însă cu o lună înainte de a o termina m-am angajat la un ziar. Am absolvit facultatea şi mai eram la un pas de a-mi îndeplini visul de a preda însă am renunţat la el în favoarea celui de rezervă…

În niciuna din dorinţele mele de om mic nu mi-am dorit să lucrez cu numere şi tot ce ţine de matematică, însă acum vreau să fiu, pentru când voi fi mare de tot, un programator bun. Nu e o meserie indusă de un model ori născută dintr-o dragoste nemăsurată pentru partea reală ci este mai mult o meserie impusă de vremurile actuale. Nu-i nimic, dragostea vine cu timpul şi deja încep să o simt…

Sunt mii de motive care ne pot influenţa în alegerea unei meserii. Când suntem mici ne fascinează oamenii care lucrează cu oameni, care salvează vieţi ori contribuie la formarea acestora. Atunci nu ştim nimic despre acele meserii şi de fapt noi suntem fascinaţi de acei oameni, nu de profesiile lor. Meseriile devin doar mijloace prin care putem ajunge ca acei doctori, pompieri, învăţători sau actori. Când ne facem mari, începem să gândim şi să ne gândim la ce presupune profesia pe care vrem să ne-o alegem. Atunci motivele pot fi multiple: pasiunea, partea financiară, beneficiile pe care ni le aduce, oportunităţile etc. Oricare ar fi acestea, nu ar fi rău să privim în urmă şi să vedem ce am visat să fim şi ce am ajuns…

Elenad, tu ce vroiai să fii “când vei fi mare”? Ţi-ai urmat visul?  Pe toţi vă întreb: ce vroiaţi să ajungeţi şi ce aţi ajuns? Puteţi răspunde aici sau pe blogurile pesonale :)

33 thoughts on “Ce vreau să mă fac când voi fi mare…

  1. eu voiam să fiu croitoreasă… asta pentru că puteai să te angajezi cu 10 clase şi luai bani serioşi. şi eu voiam să scap de tata, de acasă… dar mama stătea pe capul meu şi mă bătea la cap să fac măcar liceul, să fiu şi eu o secretară, desigur la ea la lucru, că fiecare îşi băga copilul acolo unde lucra… (dacă-şi mai aduce cineva aminte anii aceia… )
    în inima mea, sigur, aş fi vrut să fiu scriitoare. dar mă gândeam că pot ajunge după ce plec de acasă, că doar puteam să fiu scriitoare după ce croiam haine.
    acum – şi de fapt niciodată nu am ştiut – nu mă pricep nici să ţin materialul de croit în mână, sunt redactor şi scriu din când în când.
    nu prea mi-am împlinit visul… dar ce bine!
    sper ca toţi cei care visează … jos… să fie duşi cu picioarele prin nori, ca să le vină mintea la cap… şi succes celor care ştiu de la început cine sunt şi care au şanse să se afirme!
    o duminică bună, draga mea!

    • Ţin minte că ne-a întrebat doamna învăţătoare odată ce vrem să ne facem când vom fi mari. Ca şi tine, mă gândeam la croitorească pentru că nu-ţi trebuia multă şcoală :))
      Şi ţie o duminică plăcută :*
      După cum scrii, sunt sigură că eşti un redactor foarte bun :)

  2. De când eram mică, până prin clasa a opta, a noua, vroiam să fiu doctoriță.
    La un moment dat însă, crescând, mi-am dat seama că nu aveam tăria necesară unei astfel de meserii; nu aveam stofă de medic, deși îmi plăcea domeniul.
    Până pe la sfârșitul clasei a unsprezecea eram în mari dubii. Atunci mi s-a născut dorința de a da la farmacie… tot domeniu medical, tot… dar lipsea ceva.
    Profesoara de informatică insista totuși să dau la informatică, pentru că mă pricepeam. Dar și acolo lipsea ceva.
    Până când profesorul de fizică m-a întrebat de ce nu aș da la Politehnică. M-am interesat pe diverse site-uri de ce materii se fac, chestii de genul, și mi-a plăcut ideea.
    Și nu regret că m-am făcut inginer. :D

    • Când suntem încă necopţi ne lăsăm influenţaţi de multe modele. Cred că cel mai important este să găsim meseria care ni se potriveşte cel mai mult. Tu ai avut norocul să o găseşti şi îţi doresc să nu regreţi niciodată că te-ai făcut inginer:)

  3. Nu-i mare scofala sa fii programator. Eu sunt programator – asta-i pe post de demonstratie… :))
    Daca totusi te vei incapatana sa vrei asta, incearca sa programezi in rime :)

  4. Pingback: Misterul piesei lipsă « Gabriela Elena

  5. Maz, eu am vrut sa fiu “fashion designer”… desenam mult cu Laura M, if u remember. Apoi, fiindca mi-a placut matematica, am zis ca arhitectura le imbina cel mai frumos pe amandoua si cochetam cu ideea asta. Insa in liceu mi-am dat seama ca matematica s-ar fi interpus in relatia mea de prietenie cu doua fete de-o seama cu mine (olimpiada=competitie si incepusera vremuri grele, cand numai unul din judet mergea la nationala) si am preferat sa ma reprofilez pe chimie, ca oricum fusese dragoste la prima vedere… Asa ca dintr-a zecea m-am dus la olimpiada de chimie si ma gandeam ca merge sa ma bag in povesti cu cosmetice si parfumuri, ca sa imi pastrez pasiunea din copilarie… Intr-a 12-a am inceput sa inteleg mai bine ortodoxia si mi-am dat seama ca vreau sa fiu de folos oamenilor, asa ca am hotarat sa dau la farmacie, imi spuneam ca pot sa fac educatie medicala si sa ajut si financiar bietii batrani bolnavi… Insa, desi nu credeam eu c-o sa se intample, pana la urma, sotul meu a plecat in SUA sa faca cercetare, asa ca l-am urmat si am intrat si eu la doctorat in farmacologie. Acum astept sa termin si ma gandesc sincer sa ma reprofilez… fie sa ma intorc in farmacie, fie sa fac o alta facultate, stiu eu, sa ajung educatoare, ca imi sunt dragi copiii. Habar n-am… ai idei? As avea cam un an si jumatate, cat voi fi in Viena, sa ma gandesc ce sa fac… :)

    Ca sa intelegi cum e viata in cercetare si de ce vreau sa ma reprofilez, iti pun aici un videoclip pe care mi l-a trimis o tipa de la noi din laborator zilele astea: http://www.biotechniques.com/multimedia/videos/?artId=311449

    • Mi-o amintesc pe Laura :)
      Mai ştii ceva de ea?
      Ce bine ar fi dacă am avea timp să facem tot ce ne place :) Eu zic să te orientezi spre ce simţi că te împlineşte mai mult şi îţi aduce cele mai multe satisfacţii. Cred că te-ai potrivi în cercetare iar cu copiii ai putea, nu ştiu, să-i ajuţi pe cei nevoiaşi de la un cămin sau dintr-o familie săracă…Oricum, orice ai face ştiu că o faci cu dragoste şi dăruire :)

      • Laura a terminat la Mihai Eminescu liceul, apoi la Cuza facultatea (Iasi), o gasesti pe fb, printre prietenii mei, ca Laura S… (nu e casatorita), acum lucreaza in Cipru.

        Eu cumva cred ca avem timp sa facem TOT ce ne place… tine de fiecare din noi sa stabilim priorotati de moment, dar intr-o viata intreaga este timp de toate…

  6. Am avut atâtea vise când eram mică încât prea puţin îmi amintesc acum care din ele a fost mai puternic. Într-un timp am vrut să fiu poliţistă şi să-i pedepsesc pe băieţii răi de la bloc (de parcă ei n-ar fi crescut odată cu mine).

  7. De mic aveam rabdare sa ascullt si reuseam sa rezolv dileme ale unor colegi, Mai tarziu am fost evaluat de catre un psiholog si am obtinut un punctaj la 2 puncte de maxim, si mi-a placut la nebunie ce a facut nenea ala, cum invartea cartonase si avea atatea carti, punea intrebari. Crescand am avut mai multe pasiuniasa ca amvrut sa devin profesor de istorie, apoi de franceza, avocat pentru a duce traditia familiei mai departe si psiholog.

    Viata m-a condus catre psihologie si asta am devenit.
    Si la fel ca tine invat web design ..

    Unul din copii pe care i-am evaluat mi-a spus :”Eu cand voi fi mare vreau sa ma fac Schumacher”

  8. Eu am vrut mereu sa fiu medic. :) Din pacate nu am mai reusit sa-mi indeplinesc acest vis, parintii m-au adus cu picioarele pe pamant, mi-au zis ca e dificil sa te intretii ca medic, sunt multi ani de studiu, ani in care trebuie sa fii intretinut.
    Voi povesti si pe blog pe tema asta, o voi lua ca pe o leapsa. :)

  9. Pentru mine e putin cam devreme sa-mi pun aceasta intrebare, intrucat nu am ajuns sa profesez. Sunt inca studenta si nu agreez ideea de a lucra din timpul facultatii (ma refer strict la domeniul meu, caci in alte ramuri de activitate e chiar recomandata experienta practica capatata in cursul studentiei). Mult succes cu programarea! Si pe mine a inceput sa ma atraga de ceva timp domeniul acesta, motiv pentru care m-am ambitionat sa invat individual limbajul C++. E destul de dificil, totusi, sa ma impart in doua locuri (drept si programare), mai ales avand in vedere faptul ca sunt discipline diametral opuse. :D

    • Te felicit pentru ambiţie, mai ales că mi se pare greu să înveţi programare pe cont propriu ( o zic din experienţă).
      Mai cunosc eu o persoană (sora mea) care a terminat mate-info şi a dat la Drept :)
      Ai timp să lucrezi toată viaţa, după ce termini facultatea, mai ales că experienţa în cazul tău nu este imperios necesară.

  10. Nu e chiar așa greu să înveți programare singur.
    Sunt cărți pe net gratuite, tutoriale foarte bine făcute, forumuri și comunități unde poți cere informații, întreba unde ai greșit.
    Unii învață C/C++, Java, SQL/PHP, HTML/CSS din liceu singuri și fac site-uri și grafică pe bandă rulantă.

    Programarea în facultate nu se face ca în liceu, 3 ani C sau C++ de la 0 pas cu pas (sau pascal cum se făcea pe vremuri) și un an bâjbâit ceva de la Oracle.
    Eu de pildă am făcut vreo 10 limbaje în toată facultatea, fără biliotecile speciale ca OpenGL sau cele pentru microcontrollere.
    Nimeni nu stă să îți explice mult. Uneori la primul laborator trebuia să vii deja cu 2 tutoriale parcurse, nu să stea să îți înveți bazele, se trecea direct la lucruri elaborate, la conceptele studiat, nu să codezi primul tău „Hello world!” acolo. Tot singur într-un fel ajungeai să înveți.

  11. Pingback: Cand voi fi mare… | Mihaela Anghel

  12. Cand eram mica as fi vrut sa ma fac gunoier.Si nu imi era rusine,ba chiar mai mult,spre oroarea parintilor mei,tineam sa informez pe toata lumea.Voiam sa devin gunoier pentru ca aveau manusi galbene si lungi pana la coate ca ale mamei lui dexter.
    Mai am inca putin si devin medic veterinar si am manusi galbene si fara sa fiu gunoier.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>