Mai este loc şi de acte eroice?

Ştirea că o studentă de 21 de ani a murit într-un incendiu în încercarea de a salva o altă tânără nu poate să nu te emoţioneze. Nu o cunosc pe fată deşi e probabil să o fi văzut vreodată pe stradă, deşi e probabil să-şi fi riscat şi pentru mine viaţa dacă ar fi fost nevoie. Nu ştiu cine e, ştiu doar că era prin zonă în momentul în care un bar dintr-un campus universitar din Iaşi a luat foc. Nici măcar nu era în acel bar în momentul când a izbucnit focul. Am auzit că cei mai mulţi stăteaua şi priveau îngroziţi flăcările. Poate se gândeau la vieţile lor şi ale celor pentru care trăiesc…Poate se gândeaua că nu merită să bravezi când în joc e pusă viaţa ta…

Poate că studenta aia de 21 de ani, Sorina, care se afla prin zona nu se gândea că aceea va fi ultima ieşire în oraş cu prietenele, ultima zi din viaţa ei şi nici nu şi-a zis când a plecat de acasă: “da, eu astăzi am să salvez viaţa cuiva. Oamenii o să mă vadă ca pe eroină…” Înainte să iasă pe uşă nu şi-a pus costumul de Superwoman cu gândul să facă pe salvatorul celor aflaţi la ananghie. A plecat ca oricare dintre noi ca atunci când ieşim la o plimbare şi nu ne gândim că aceea va fi ultima oară când vom vedea oraşul. Nu a fost nevoie să-şi pună costumul de Superwoman pentru că ea era o eroină 24 de ore din 24.

Unii ar spune că a fost ghinionul, eu aş spune că a fost omul potrivit la locul potrivit. Niciunul din cei aflaţi în localul care a luat foc sau prin zonă, aşa cum era şi Sorina nu ar fi sărit în flăcări să salveze un necunoscut. A fost singura care a avut curajul de a o salva pe barmaniţă deci a fost omul potrivit la locul potrivit. Păcat că sfârşitul a fost acesta…Aş spune “Dumnezeu să o ierte!”. Dar mă întreb de ce să o ierte ?

Gestul fetei ăleia care şi-a pierdut viaţa pentru a salva o alta nu va fi niciodată recunoscut şi răsplătit la valoarea unei vieţi. Oricum nicio valoare nu va putea egala pe cea a vieţii pierdute. Poate doar viaţa salvată a angajatei localului este la fel de preţioasă. Cât de recunoscătoare este aceasta? Dacă rolurile ar fi fost inversate, ea şi-ar fi riscat viaţa pentru altcineva? Sau dacă i s-ar ivi ocazia ar risca viaţa pentru a salva pe alta? În cazul în care răspunsul e negativ, viaţa salvată nu se ridică la nivelul celei pierdute.

Câţi dintre noi suntem spectatori de pe margine şi ne agităm la văzul flăcărilor şi câţi ne dezbrăcăm de laşitatea specific umană şi sărim cu mâinile goale în barul arzând pentru a salva o necunoscută? Merită să-ţi “ucizi” părinţii, familia, prietenii pentru a reda viaţă altor  prieteni, altei familiei, altor părinţi aducându-le aproape din morţi copilul cărora le-a dat viaţă?

sursa foto

5 thoughts on “Mai este loc şi de acte eroice?

  1. din adevarul eu am inteles ca ea a sarit sa ajute la stins focul….lumea si ziarele vorbesc dar oricum nu mai conteaza,intentia ei a fost sa ajute spre deosebire de altii care stateau si se uitatu…prostia a fost a celor de afara ca s-au gandit sa sparga geamurile sa iasa fumul si pe geamuri a intrat oxigen si focul a luat-o razna….

  2. Eu nu as putea sa traiesc niciodata cu groaza ca as fi putut sa ajut candva,pe cineva..si poate nu am facut-o..indiferent in ce circumstante si ce consecinte ar urma. Multi ar zice ca nu ai nimic de castigat si de ce ai face-o? De ce sa te sacrifici pt cineva? De ce sa iti dai viata pt cineva? Multi ar ajuta numai daca ar primi ceva in schimb. Multi ar zice,pt ce sa imi dau viata? nu imi ridica nimeni statuie…si totusi sunt convinsa ca fata aceea a castigat mult mai multe pt gestul ei imens fata de un om..a castigat un loc aproape de Dumnezeu,unde o sa-i fie mult mai bine..credeti-ma nimic nu este intamplator

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: