Iubirea și capriciile sale

Iubire pe iubire scoate din suflet

De ce atunci când ieşi dintr-o relaţie, lumea se înghesuie să-ţi amintească să nu care cumva, Doamne fereşte, să te aventurezi în altă relaţie pentru a-l uita pe nenorocitul care te-a făcut să suferi? Acelaşi sfat îl găsesc şi în reviste, la TV , pe bloguri, şi nu prea îl înţeleg. Sau mai bine zis, nu sunt de acord cu el.

Eu, după  toate despărţirile, m-am grăbit să nu rămân singură, să-mi găsesc pe cineva, care să nu-l înlocuiască pe anteriorul sau să fie (doar) pansament pentru rănile mele ci pe care să-l iubesc cel puţin ca pe fostul. Mereu a existat prea multă iubire cu care nu am avut ce să fac după o despărţire, aşa că mi-am canalizat-o spre un alt băiat. Asta nu a însemnat că am fost purtată non stop pe braţe străine sau că m-am mulţumit cu orice băiat.

Bineînţeles că la început încă eşti obişnuită cu fostul, uneori te mai trezeşti că le încurci numele, dar toate aceste confuzii vor dispărea în câteva zile. Atât timp cât noul tău partener înţelege şi acceptă că tocmai ai ieşit dintr-o relaţie şi că s-ar putea ca fantomele trecutului să mai sălăşluiască puţin în sufletul tău, tu de ce îţi faci griji?

Să doreşti un om pe care să-l iubeşti imediat după o despărţire nu mi se pare un lucru imoral ori greşit. Asta nu înseamnă că trebuie să îţi cobori standardele ori să accepţi orice şi nu înseamnă nici să treci de la un băiat la altul. Dacă tu crezi că o nouă relaţie îţi vindecă rănile mai repede decât o face timpul, atunci mergi mai departe cu o nouă relaţie. De ce să stai o perioadă doar tu cu tine, să-ţi analizezi sentimentele, să ieşi la film singură ori să ieşi în fiecare zi doar cu prietenii, când tu ai nevoie şi de o jumătate cu care să faci aceleaşi lucruri?

Pentru unii dintre noi se aplică perfect zicala “cui pe cui se scoate” sau mai bine zis iubire pe iubire se scoate…din suflet.

11 thoughts on “Iubire pe iubire scoate din suflet”

  1. Eu una nu prea sunt de acord cu asta.
    Parcă ai clădi ceva pe rămășițe.

    Consider că e bine ca mai întâi să se vindece toate rănile, să ne bucurăm numai de noi și de viață o vreme și să primim într-un suflet curat noile sentimente.
    Oricât de mult am încerca, rănile complet nevindecate intervin în noua relație. Uneori nu observăm și trecem ușor spre noua relație, alteori modifică fundamental.

    Cui pe cui scoate, dar gaura tot e acolo, numai că umplută.
    Dacă scoți altfel cuiul, gaura în timp se umple.
    Poate că umplută cu alt cui, nah, merge. Dar dacă gaura aia era punctul critic, noul cui nu face decât să strice tot mai tare.

    Momentul de după o despărțire e perfect pentru meditație, autocunoaștere, să analizăm unde am greșit și noi, ce ne dorim cu adevărat de la o relație, șamd. Să ne reevaluăm situația. Ar trebui să profităm de asta.
    După ce ne reîndrăgostim, oricum avem numai fluturași în cap și nu mai facem asta. 😛

    1. Până la urmă cred că depinde de felul fiecăruia de a fi şi de a percepe iubire.
      Eu, cel puţin, nu am nevoie de timp să analizez greşelile din trecut, asta o fac pe parcursul relaţiilor. Mereu am considerat că mă ajută mai mult un om care vine să-mi vindece rănile sufletului decât unul care vine atunci când în sufletul meu e curat şi nicio rană.
      Bineînţeles că ceea ce scrii are foarte multă logică, dar aşa cum spuneam, depinde de felul omului 🙂

      1. Pe parcursul relațiilor din păcate nu putem fi atât de obiectivi când analizăm greșelile (dacă le vedem).

        Depinde și de felul omului, și de felul celor două relații. 😀

  2. Si eu eram la fel, bine, in general eram cea care plecam. Dar nu prea am avut pauze, asta pana intr-un punct cand a durut, destul de tare. Pana sa-mi reconstruiesc gandurile, sentimentele, am avut nevoie de singuratate. Si nu sociala, ci pur si simplu o pauza de la relatii, un respiro. Mie mi-a trebuit timp pentru mine si a fost mult mai bine, caci apoi am putut sa pornesc o relatie foarte frumoasa care dureaza si acum, si au trecut 5 ani. Dar dupa cum ai spus, tine de fiecare. 🙂

  3. „Bineînţeles că la început încă eşti obişnuită cu fostul, uneori te mai trezeşti că le încurci numele”
    – foarte tare ideea! 🙂
    Nevoia de afectivitate te împinge să faci asta. Atâta vreme cât nu confunzi lucrurile, cât nu te folosești de oameni, cât nu te minți singură, nu e de rău. Mai ales că ai precizat că „există prea multă iubire cu care nu am avut ce să fac după o despărţire”.
    Nu știu dacă e adevărat că o scoate din suflet pec ealaltă, dar dacă a mers…
    Gând bun
    🙂

  4. Eu chiar am patit-o, asta cu incurcatu’ numelui!!!! Si nu doar o data. Ar fi si o explicatie…cu fostu’ am impartit 12 ani! In plus, lucram impreuna, asa ca stam nas in nas, in fiecare zi.

  5. eu credeam ca nu voi mai iubi niciodată după fiecare despărţire. nu mai puteam crede că o să însemne ceva vreun băiat pentru mine. şi aşteptam un an cel puţin. tu puteai să-ţi găseşti imediat? eu nu puteam din interior, dar mi se părea că nu există om deosebit şi că de aceea nu pot. adică nu aveam cum să văd că omul e deosebit, dacă eram prinsă în vraja trecutului.

  6. citind , mi-am amintit un vers de cantec folk:
    ” PARASITI,, chiar atunci cand si noi parasim, suntem oameni ”
    Eu stiu ca totusi Cineva nu ne paraseste niciodata, chiar daca noi nu -i simtim intotdeauna nici lipsa, nici prezenta, Cineva care are un jurnal in care si cel mai tainic sentiment al nostru este descris cu maxima acuratete, si intr-o zi , cand ne va aborda cu dragostea Sa vom citi totul, ca pe acest blog, cu comentariile de rigoare, care ne vor aduce un extaz de fericire, sau ne vor arunca in ” intunericul de afara”, dupa cum ne-a fost inima,
    ” Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri:
    Patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii” Aceste cuvinte sunt scrise in Biblie, Evrei4,12

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.