Cică ar exista un cuvânt unic care ne-ar defini pe fiecare. Am citit asta într-o carte şi mi-a plăcut ideea.

Nu e uşor să găseşti un singur cuvânt care să sintetizeze toată viaţa ba chiar să te reprezinte. Au trecut prin mintea mea câteva cuvinte care am crezut eu că mă definesc, însă asupra niciunuia nu am zăbovit aşa cum am făcut-o asupra cuvântului “teamă”. Cred că ăsta e cuvântul -cheie. Teama de a nu fi abandonată, teama de a nu mă îmbolnăvi, teama de prea multă linişte, teama de zgomote, teama de noapte, teama de cutremure, teama de pisici, teama de necunoscut, teama de eşecuri…

Trăiesc în fiecare secundă măcar cu una din aceste temeri în suflet. De exemplu, acum mi-e teamă că o să-mi fie frig când voi ieşi afară.

Dar dacă aş mai putea alege încă un cuvânt care să mă reprezinte, imediat după “teamă” ar fi “optimism”. E ciudat cum e să trăieşti în fiecare secundă cu temeri dar în acelaşi timp să fii optimist, să crezi că totul va fi bine, că multe din temeri sunt nefondate. Poate că metoda asta, duetul (sau duelul?) e un mecanism de autoapărare a organismului. Astfel nu-mi explic cum poţi trăi cu frici permanente şi să nu o iei razna.

Pentru fiecare există un astfel de cuvânt care înglobează mai mult decât oricare altul personalitatea, viaţa, acţiunile noastre. Pe noi înşine. Deci dacă ai putea alege un singur cuvânt care să fie al tău din vocabularul limbii române care ar fi acela?

sursa foto

25 thoughts on “Acel cuvânt”

  1. O alegere atât de grea… chiar nu știu ce aș alege… cititor, realist, independent… la împiedicat aș sta și eu mult pe gânduri…
    Ufff… e greu cu cuvintele astea…
    Nici măcar nu îmi vin toate în minte. 😛

    PS: Sper să scapi cât mai repede de teamă. Meriți să ai parte de un cuvânt mult mai frumos. De pildă ești foarte creativă cu subiectele dezbătute pe blog. 🙂

    1. Într-adevăr, e greu! Suntem mai mult decât un singur cuvânt dar în cazul tău, din câte te cunosc cred că ţi se potrivesc aceste cuvinte.
      Contează mult pentru mine părerea ta, mai ales că te numeri printre cei mai buni comentatori ai blogului 🙂

  2. E greu dar, cu siguranta exista un “ceva” care ne caracterizeaza in mod special… Si eu un “ceva” care e in noi, in firea noastra din anumite motive…. modul in care am crescut, lucruri care ni s-au intamplat, etc… ceva isi pune amprenta mai puternic asupra noastra… eu as alege nesiguranta! Exista in mine, in tot ceea ce fac, in modul de percepere a lucrurilor, in modul de-a trai si-a simti, o nesiguranta – uneori de-abia perceptibila, alteori sufocanta… si stiu foarte bine si cauza… mediul nu tocmai ideal in care am crescut m-a format asa… ani intregi de lupta n-au reusit sa ma salveze de asta… dar, asta e!

    Ca paranteza… vreau sa te intreb ceva… ce inseamna pentru tine “cei mai buni comentatori ai blogului “? oameni care comenteaza des, oameni care sunt de acord cu tine, oameni care gandesc similar cu tine si te citesc, oameni care isi spun parerea chiar daca e diferita de a ta, oameni care vin zilnic doar ca sa stii ca sunt aici? Asta asa, doar ca o curiozitate…

    1. Nu ştiu dacă “frmshk” vine de la “frumuşica” dar mie aşa îmi place să-ţi spun 🙂
      Revenind la comentariul tău, am să încept cu ultima parte. Pentru mine, cei mai buni comentatori nu sunt ăia care sunt mereu de acord cu mine sau care comentează zilnic. Altfel spus, nu depinde cantitatea ci calitatea.
      În opinia mea, cel mai bun comentator este cel care mă face să văd problema şi din alt unghi. Cei mai buni comentatori sunt cei care întregesc postul cu spusele lor, sunt cei care ştiu să-şi susţină părerile şi nu o fac într-un mod vulgar ci clar şi calm.
      De altfel, eu cred că toţi comentatorii blogului meu îndeplinesc cel puţin una din condiţii: îşi susţin părerile într-un mod civilizat, vin cu părerile proprii sau îmi deschid ochii asupra altor aspecte pe care eu nu le-am văzut.
      La Diana, de exemplu, mi-au plăcut în mod special comentariile de la postul “Poţi iubi fără motiv?”.
      De la tine mi-au rămas în minte comentariile la “Când cel iubit nu mai iubeşte”.
      Asta nu înseamnă că acestea sunt sigurele voastre comentarii bune sau că ceilalţi nu au comentarii bune ci vorbeam de voi două şi cele două situaţii mi le-am amintit, la întâmplare, acum.
      Când am citit comentariul tău, primul gând care mi-a venit în minte a fost: “cum de nu m-am gândit şi eu la asta?Nesiguranţa mă caracterizează la fel de bine ca teama. Mai des simt nesiguranţa decât teama ba chiar mi se mai şi spune uneori că sunt nesigură…”

      1. Perfect. E ceea ce vroiam sa aud/citesc.
        Sunt atat de multe bloguri unde oamenii comenteaza doar de dragul de-a comenta, de-a fi in asentimentul celui ce scrie sau impotriva lui, se scriu atat de multe comentarii monosilabice inutile incat n-am putut sa nu iti pun intrebarea asta. 🙂

        Citesc multe bloguri, foarte multe. Sunt multi oameni care chiar au ceva de spus. Sunt oameni pe care-i simt aproape, oameni care gandesc similar cu mine… dar comentez doar atunci cand simt ca pot sa spun ceva. Ma feresc sa “fac prezenta”… si-mi plac mult lucrurile care nasc dezbateri… dar sa fie constructive, sa ma puna, macar, pe ganduri…

        De ex, postul tau despre zodii… sincer, nu e un subiect care sa ma pasioneze in mod special, nu ma intereseaza intr-atat ca sunt capricorn sau varsator, incat sa se schimbe ceva in viata mea din cauza asta… insa modul in care l-ai scris… a fost foarte reconfortant sa-l citesc, voiciunea cu care ai asezat ideile m-a binedispus si m-a facut sa zambesc… adica n-a fost ca si cum as fi privit o foaie alba (mda, exista momente in care si privitul in gol e util!!)… 🙂

        PS – frmshk vine de la o “frumusica” careia-i lipsesc multe… 🙂

  3. ti`e frica de pisici? 😀

    daca ar fi sa ma defineasca ceva… impulsivitate, hotarare, incapatanare.

    de fapt, daca stau sa ma gandesc bine, e greau. nu m`am priceput niciodata sa ma descriu. 😛

    1. Îhî :D, mi-e frică de ele…Nu ştiu de ce eu şi pisicile nu reuşim să devenim best friends. Probabil pentru că le consider linguşitoare şi prefăcute. Am impresia că toate pisicile au ceva cu mine: când le văd parcă îşi zburlesc părul pe spate şi stau gata-gata să sa-mi sară în cap 🙂
      Prefer căţei care mi se par mai aproape de sufletul meu.
      Din trio tău mă regăsesc într-un duet: impulsivă (deşi m-am mai domolit) şi încăpăţânată.
      Ai trişat, trebuia 1 :P!

  4. un singur cuvant? … sinceritate, desi nu e singurul, dar cu asta ma confrunt… cu cativa ani in urma, am ajuns la concluzia ca nu e bine sa fi sincer( in unele situiatii) si mi-am zis de fiecare data ca ma schimb, dar n-am reusit… alte cuvinte ar mai fi: teama, nesiguranta si tristete.

  5. Cuvantul meu e “vreau”. Vreau foarte multe de la viata aceasta, nu vreau sa o traiesc degeaba. Vreau fericire, dragoste, succes si copii. 🙂 Vreau sa cunosc cat mai mult, sa invat cat mai mult. Vreau sa fac tot ceea ce pot.

  6. Poate suna ciudat ceea ce voi spune,poate multi vor crede ca sunt nebuna,dar eu imi sustin parerea. De cate ori vi s-a intamplat sa fiti fericiti cu adevarat in viata?Sa va bucurati enorm de o realizare,o traire,un sentiment? De f multe ori sunt sigura..poate nici nu mai tineti minte. Pt mine un lucru e cert..mi-e teama sa mai fiu fericita cum am fost odata,mi-e teama sa ma mai bucur,mi-e teama sa mai rad cu lacrimi..pt ca de fiecare data cand am simtit toate astea..sau cand mi-a fost mai bine,s-a intamplat sa si sufar f tare drept urmare. Nu neaparat ca nu mai rad in ziua de azi sau ca nu as vrea sa ma mai bucur de ceva,dar imi este frica..ma opresc brusc din bucurie si imi zic in sinea mea..stop Marina,data trecuta te-ai bucurat prea mult si cineva de sus ti-a dat o palma. As spune ca ma caracterizeaza cuvantul forta..forta de a lupta cu tine insuti

  7. tzopaita…
    cam asta sunt.
    ai putea sa faci un joc. da/ne si 2, 3, 4 cuvinte prin care sa ne descriem
    si noi sa incercam.
    sa vedem ce iese. dar desigur, e doar o sugestie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: