Unde mi-am pierdut emoţiile?

Nah, că io vreau brad natural de sărbători! Dacă nu e brad, nu e Craciun, cum ar zice românu’.  Poate că atât mă mai bucură din Crăciunul de altă dată: bradul verde şi zăpada.
Restu’ nu ştiu cum va fi, până acum câteva zile nici nu mă gândeam la Crăciun deşi totul în jur îmi bagă forţat în cap ideea că mai este puţin până pe 25. Aşa că începând cu noaptea asta imi permit sa visez la un Crăciun cu multă, multă zăpadă.

Problema e că vorbesc despre sărbătorile de iarnă fără să simt adevărata bucurie a apropierii acestora. Să le mai aştept ca în copilărie, nici nu mai poate fi vorba. Mi-aş fi dorit să fiu pătrunsă de semnificaţia Crăciunului până în nucleul ultimei celule. Mi-aş fi dorit să mă înfioare gândul la bradul pe care îl vom împodobi sau la casa curată ş călduroasă de la fereastra căreia să privesc zăpada.

Astăzi mi-am pierdut acea inocenţă şi zău, că dacă aş găsi-o aş lega-o strâns de mine să nu mai fugă niciodată. Ţin minte că atunci când eram copil abia aşteptam să cadă primii fulgi de nea şi să se îmbrace oraşul de sărbătoare. Astăzi, mai mult ca în copilărie, oraşul a fost ornat cu mii de beculeţe iar din vitrinele magazinelor zâmbeşte cel puţin un Moş Crăciun. Colindele parcă răsună de prea multă vreme şi au început să-şi piardă farmecul. M-am obişnuit să le aud aşa cum le aud pe Inna sau pe Beyonce. În copilărie nu era aşa. Primele colinde le ascultam în seara de Ajun când tata punea caseta cu Ştefan Hruşcă iar noi participam la ritualul împodobirii bradului. Atunci le simţeam! Şi brazii ăia de plastic cu coroana perfectă  au apărut anul acesta odată cu crizantemele. De la prea mult comercial, am uitat ce înseamnă Crăciunul cu adevărat. L-am redus la colindele în limba engleză, la brazii artificiali şi la cadouri. Când spunem “Crăciun” nu ne mai gândim că pe 25 Decembire s-a născut Iisus ci ne gândim la Moş Crăciun şi la masa de Crăciun. Colindătorii nu mai bat de mult la uşă cu gândul să ne vestească naşterea lui Hristos. Repetă  colindul pe care l-au spus şi anul trecut, şi acum doi ani la fiecare uşă, fără nicio emoţie. Par să se mai învioreze când simt banii de hârtie în mâinile îngheţate. Azi totul se reduce la bani. Lumea se îmbulzeşte în supermarketuri, “colindătorii” se bucură că şi-au scos banii pentru un telefon nou, comercianţii sunt fericiţi că au vânzare şi toată lumea e mulţumită. Dar spiritul Crăciunului cine l-a cumpărat pe tot?

8 thoughts on “Unde mi-am pierdut emoţiile?

  1. Mi se pare corect ca vrei un brad natural!
    Spiritul Craciunului a fost cumparat de tristete si saracie:)
    Poate vreodata ne vom permite, noi, oamenii sa cumparam:)

  2. Pai, Maz, la inceput am crezut ca si tu ai cazut in plasa – cu “daca nu e brad, nu e Craciun”…

    De fapt, daca nu e Hristos, nu e Craciun. Asta lipseste. Si pe Hristos trebuie sa-L primim in ieslea sufletului nostru… sa vedem daca o fi loc de gazduire pentru El…

    1. Pe parcurs ce scriam postul mi-am dat seama că de fapt ăsta e spiritul Crăciunului: să înţelegem naşterea lui Iisus şi să ne deschidem sufletul în faţa acestei minuni.

  3. “nu ne mai gândim că pe 25 Decembire s-a născut Iisus”

    Oricum nu e data adevarata, aceasta zi a fost aleasa strategic de Biserica pt a se suprapune cu sarbatoarea nasterii zeului Mithra. 🙂

  4. In fiecare an am cumparat brad de natural… nu-mi plac cei artificiali, imi place sa fie “viu”, sa-i simt mirosul… anul asta nu stiu daca o sa-mi permit unu, inca mai astept sa se ieftineasca si sa gasesc unu pe gustul meu… desi, anul chiar nu simt sarbatorile… as vrea sa adorm inainte de craciun si sa ma trezesc pe la sfarsitul lui februarie. m-a obosit prea tare 2010, au fost multe momente urate in el, fireste si cateva frumoase… n-o sa fac bilantul acum, dar imi doresc ca urmatorul an sa vina cu schimbari si multa liniste, in viata mea… dar asta depinde doar de mine 🙂

    1. Ooof! Până şi pe tine? Te percep ca pe o femeie puternică şi cu simţul umorului care trece mai uşor decât restul peste greutăţi…
      Îţi doresc ca 2011 să fie muuuul mult mai bun decât actualul 🙂

      1. Mazgalica, pana si oamenii puternici au momentele lor de slabiciune… imi revin, usor, deja au inceput serbarile la scoala, iar copiii intotdeauna ma insufletesc… naivitatea lor si bucuria de primi cadouri de la mos, ma fac sa imi doresc si eu un brad in casa, iar sub el sa asez cadouri, asa ca in fiecare an 😉

Leave a Reply to Maria Mirabela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: