Suntem vreodată mulţumiţi?

Niciodată nu vom fi mulţumiţi pe deplin cu ceea ce avem, mereu vrem mai mult şi nu ştim sau uităm să ne bucurăm de ceea ce ne oferă prezentul.
Începând cu şcoala şi până murim, amânăm momentele de bucurie în speranţa obţinerii a ceva mai bun.
Să intru şi la facultate şi după aia am să mă bucur. Deşi luăm bacul, trecem repede peste acest succes şi ne gândim la alte hopuri de trecut. Ajunşi studenţi uităm ce ne-am promis cu câteva luni înainte şi punem accent pe examenele dificile. Nu savurăm momentul ci ne îngrozesc mai mult profesorii şi materiile. Aşteptăm să trecem de prima sesiune şi după aia ne minţim că vom savura viaţa. Mereu trebuie să ne bucurăm de succes după. După ce luăm un examen, după ce ne dăm licenţa, după ce ne găsim un job, după ce ne luăm o casă, uitând întotdeauna să trăim în prezent.
Ne concentrăm asupra hopurilor de trecut lăsând pe un loc secund obstacolele pe care deja le-am depăşit.

Mulţi aşteptăm o persoană care să ne iubească şi asupra căreia să ne reversăm toată afecţiunea şi grija. Întâlnim persoana potrivită şi începem să lucrăm la împlinirea visului comun:un cămin numai bun pentru viitorii copii. După zile de muncă şi ani de sacrificiu, apare casa şi la puţin timp apar şi copiii.
Acum mulţi ar spune că se simt împliniţi. Aş spune eu că pe moment…
Copiii cresc frumos şi sănătos iar noi vrem mai mult. Să-i vedem la şcoală, pe urmă să termine şcoala, să intre la liceu, la facultate…
Nu putem avea linişte dacă nu-şi găsesc un serviciu bun, un suflet pereche şi o casă. Punem accent pe ce nu avem şi uităm că avem o familie sănătoasă, un serviciu şi un acoperiş deasupra capului. Ne comparăm cu vecinul care are o maşină mai bună decât a noastră, cu colega de birou care are un salariu mai mare, fără a ne gândi la ceea ce am dobândit prin muncă, până acum. Şi dacă s-ar întâmpla să avem în faţa blocului o maşină cel puţin ca cea a vecinului sau pe fluturaşul de salariu să apară mai multe cifre decât pe cel al colegei, tot nu am fi mulţumiţi. Am găsi alte “modele” cu care să ne comparăm făcând din viaţă o cursă nebună în căutarea perfecţiunii.
În timpul ăsta de frământări şi griji trece şi timpul nostru şi ne trezim într-o zi tot nemulţumiţi. Puteam mai mult şi ne resemnăm.
Dacă am pierde totul, am regreta momentele pe care le-am lăsat să treacă, am regreta împlinirea şi fericirea cu care am trăit mână în mână dar pe care nu am ştiut să le recunoaştem.
Suntem vreodată mulţumiţi pe deplin cu ce avem?

Situaţia mă duce cu gândul la bancul ăsta:

Noutate în New York. S-a deschis un nou magazin, unde femeile pot cumpăra un soţ.
La intrare sunt expuse instrucţiuni despre cum funcţionează magazinul:
– Poti vizita magazinul O SINGURĂ DATĂ.
– Exista 6 etaje, iar caracteristicile se îmbunătăţesc pe măsură ce urci.
– Poţi alege orice bărbat de etajul în care te situezi sau urci la un etaj superior -nu se poate să te intorci la etajul inferior.
O femeie hotărăşte să viziteze magazinul pentru a găsi un iubit.
La primul etaj, anunţ la intrare: Aceşti bărbaţi au un loc de muncă. Decide de a urca la următorul etaj.
La al 2 lea etaj, anunţul la intrare sună: Aceşti bărbaţi au un loc de muncă şi iubesc copiii. Decide de a urca la următorul etaj.
La al 3 lea etaj, anunţul la intrare indică: Aceşti bărbaţi au un loc de muncă, iubesc copiii, şi sunt extrem de frumoşi. Wow ! zice femeia, dar simte că trebuie să urce mai sus.
La al 4 lea etaj, anunţul de pe uşa intrării informează: Aceşti bărbaţi au un loc de muncă, iubesc copiii, sunt extrem de frumoşi şi ajută la treburile casnice. Incredibil! exclamă femeia. Cu greu reuşesc să rezist! Dar, urcă din nou !
La al 5 lea etaj, anunţul de pe usa intrării zice: Aceşti barbati au un loc de muncă, iubesc copiii, sunt extrem de frumoşi, ajută la treburile casnice şi sunt extrem de romantici. Femeia e foarte tentată să rămână şi să-şi aleagă unul, în schimb hotărăşte să urce la ultimul etaj…
Al 6 lea etaj: EŞTI VIZITATOAREA N° 31.456.012 al acestui etaj.
Aici nu există bărbaţi, acest etaj există doar pentru a demonstra cât e de imposibil să mulţumeşti o femeie…
Mulţumim pentru alegerea de a vizita magazinul nostru!

15 thoughts on “Suntem vreodată mulţumiţi?

    1. Dacă recunoşti că nici pe cealaltă parte nu staţi prea bine, înseamnă că nu eşti misogin 🙂
      Că tot veni vorba, cam pe la ce etaj poţi fi găsit 😛 ?

  1. Ref. la bancul tau si putin off-topic la ideea postului …
    Vis-a-vis de magazinul ala s-a deschis un magazin pentru barbati in care puteai sa-ti cumperi sotie.
    La etajul 1 gaseai gospodine perfecte, la etajul doi – gospodine perfecte cu pieptul mare si tare, la etajul trei – gospodine perfecte cu pieptul mare si tare, innebunite dupa sex. La etajele de mai sus nu se stie ce era pentru ca n-a urcat niciodata nimeni…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: