Primii bani

Mi-am amintit zilele astea de primii bani câştigaţi prin munca mea, de planurile măreţe pe care le făceam, cât de fericită eram că, în sfârşit eram cică la banii mei. Până să mă angajez trăiam cu impresia că prima leafă e o chestie mirobolantă şi dătătoare de plăceri infinite, că odată ce te vezi cu banii în mână, poţi să cumperi absolut orice, până şi lumea. Ziceam eu, când încă nu trăisem experienţa primilor bani câştigaţi de mine că primul salariu e ceva asemănător cu prima iubire, adică trebuie să fie memorabil dar mai ales era necesar ca evenimentul să fie marcat prin ceva care să-mi amintească peste ani de acea zi.

Mă gândeam să cumpăr un televizor, o placă de păr, un cuptor cu microunde, orice care să-mi fie util dar să şi dureze ceva timp, să zic şi eu după câţiva ani: “uite, mă, frigideru’ ăsta e din primul salariu :)”  După aproximativ 14 zile de muncă mă văd chemată în biroul contabilei să-mi dea banii. Taaare mândră şi emoţionată eram când m-am văzut cu plicul în mână 🙂 Şi în aceeaşi măsură m-am desumflat când am deschis plicul şi am văzut juma’ de salariu, adică 4 milioane. Ghinionul meu era că eram cheltuitoare dar şi mai mare ghinionul era că salariu nu îl luam pe tot o dată ci de două ori pe lună deci nu înţelegeam nimic din el. Am coborât cu picioarele pe pământ din lumea mea de basm unde totul se cumpără cu bani din hârtie desenată şi am încetat să-mi mai fac planuri măreţe cu acei bani.

Aşa că din primul meu salariu am făcut cinste prietenilor iar celor apropiaţi le-am cumpărat câte ceva. Bineînţeles că nu ştiu ziua şi ora când l-am luat, nici măcar contextul, dar îmi imaginez că a fost în biroul contabilei deoarece aşa s-a întâmplat mereu. Norocul meu a fost că îmi plăcea ceea ce făceam iar dacă nu aveau de gând să mă angajeze, eram hotărâtă să muncesc  gratis numai să mă lase şi pe mine să văd cum e să faci ceea ce îţi place.

21 thoughts on “Primii bani

  1. pai cred ca ai facut ce se putea mai memorabil cu banii respectivi; milostenia trece din lumea asta direct in vesnicie; pe cand un frigider se strica/demodeaza dupa 3 ani

  2. Dupa ce am terminat liceul, m-am angajat acolo unde mi-au dat repartitia, pentru ca trebuia sa am un an in campul muncii ca sa pot da la facultate… primul salariu l-am primit, tot dupa doua saptamani… m-am mirat ca am luat bani multi(cat salariul intreg al unuia din parinti), deci castigam cat parintii mei la un loc =))… si aveam doar 18 ani… stiu ca am luat cate ceva pentru fiecare membru al familiei + motan, apoi mi-am facut un CEC 😉

    1. Şi cu banii de pe CEC ce ai făcut 😀 ?
      Bănuiesc că pe vremea lu’ Răposatu, românul era plătit după merit sau mai bine zis în funcţie de câtă şcoală avea.

  3. >:D<Ma recunosc in povestea ta… Si eu am facut cinste prietenilro din primi bani si mi-am cumparat cate ceva de imbracat.Apoi am inceput s aeconomisesc si am luat un aparat de fotografiat Canon.Nu a stat prea mult pe la mine.:))I l-am dat surorii mele….
    Era senzational biroul contabilei, nu? Tin minte… Am impartasit in mare, cam aceleasi experiente… Erau tari timpurile de atunci:))

    1. Oanaa! Mă bucur că ai dat de mine>:D<
      A fost totuşi frumoasă perioada aia, chiar dacă nu înţelegeam nimic din salariu.
      Da, da, biroul era senzaţional :)) Dar de contabilă, ce zici? Mă refer la doamna P 😀

  4. imi amintesc doar planurile, salariul cred ca a fost atat de mic ca a trecut neobservat. eram studenta la seral si angajata necalificata undeva, cu un salariu nesemnificativ, saraca mama a sponzorizat o vreme pana mi-am gasit ceva serios de lucru. ce mult e de atunci!

    1. Ştiu cum stă treaba cu părinţii, era mai mult ideea că faci un ban şi nu stai de pomană. Nu cred că a trecut aşa mult de atunci, adică eu zic că eşti muult mai tânără decât zici 🙂

  5. CEC-ul s-a lichidat intr-o buna zi… n-am reusit sa strang prea mult… am muncit 3 ani, am dat bani in casa, am cumparat carti… apoi am dat la facultate, am si intrat, m-am lasat de servici, am luat, o perioada, bursa… apoi m-am maritat… si asa mai departe 😀

  6. mmm…primii mei bani…vara aceasta…am lukrat la o matusa…(cumatrizmu)…ei da macar n-am stat acasa…si din 3 salarii ne-am cumparat ceva mare si ce doream de mult timp…primii bani-prima intelegere ca nu cresc pe copaci…cit de greu se fac…aoleu…)))

  7. Eu , pana sa iau primul salariu 14 ani… treceam prin fata unui magazin plin de cosmetice si visam ca imi voi cumpara o trusa de farduri cu ” etaj” :))
    Cand am luat banii aia muuulti:)) am renuntat la trusa ca mi-am dat seama ca era scumpa si nefolositoare:)) Nici acum nu folosesc…

    1. Bine ai zis că a fost frumos. Deşi munceam, nu duceam grija zilei de mâine, aşa cum zicea şi Redsky, mă (mai) sponsorizau părinţii chiar dacă aveam banii mei.

  8. Primul salar, acum nici nu mai are mare importanta. Stiu ca am fost bucuroasa si atat. Erau ai mei cu mine, deci singura grija era cum sa-i cheltui. Mai grav este acum, cand ne facem planuri pentru cele 2 salarii iar in 15 ne trezim ca nici unul dintre patroni nu are bani sau dispozitia sa ne plateasca. Si – atunci ” ma apropii de stele si tac.”

  9. Pfffoai….ma cam regasesc in postul acesta 🙂
    Nu prea mai stiu ce mi-am luat din primii mei bani castigati….cred ca haine….dar nu-mi mai aduc aminte care, ce stiu sigur e ca i-am luat din ei surioarei mele niste cercei si o pereche de ochelari de soare care inca ii poarta…asta n-am sa uit 🙂
    DA, placerea e mare, cand stii ca acei bani nu-s veniti de la parinti, nu-s nici macar bursa studenteasca…sunt banii munciti:) placere de nedescris…gen reclamele la MasterCard :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: