by
Nu ar fi frumos ca amintirile sa nu mai doara? Sa reprezinte doar trecutul care ne defineste astazi. De cele mai multe ori amintirile dor deoarece in prezentul in care le aducem am pierdut un sentiment, un om, un gand, o senzatie sau toate acestea la un loc. Alteori amintirile sunt dureroase deoarece reprezinta dovada unui esec, sunt amintirea unei sanse ratate. Amintirile sunt cele care nu te lasa sa dormi si iti amintesc mereu ca ai avut o sansa pe care nu ai vrut sa o valorifici, o sansa de care erai constient dar ai ratat-o tot constient…
Se intampla uneori ca amintirile sa fie frumoase. Amintirile au amintiri. Cand nu mai esti copil, au gustul prajiturilor facute de mama, cand termini facultatea, mirosul holului caminului iar cand iubim, amintirile sunt imaginea persoanei iubite, parfumul acesteia…Şi cu toată frumuseţea lor, ne dor în continuare. Regretăm timpul trecut si odata cu acesta oamenii, trairile, situatiile, locurile din care nu mai raman decat amintirile.
si niciodata nu le vom putea sterge
Ar fi frumos sa le putem sterge pe cele neplacute. Auzisem ca parca a aparut o pastila de genu’ 😀
imi spunea cineva, cand ii spuneam ca mi-a fost dor… imi zicea : ” nu-mi place cuvantul dor… vine de la durere… dorul doare”… si avea dreptate… asa si cu amintirile, oricat de frumoase ar fi, ne e dor de ele si ne doare in acelasi timp…
Imi place cum a spus cine a spus ca “dor” vine de la “durere”. Acum imi dau seama ca are dreptate, toate dorurile dor, dar nu stiu daca toate amintirile sunt doruri.
Amintirile ar trebui sa fie ceva placut, nu ceva dureros.
Ar fi ideal sa fie asa 🙂
Draga Maz, amintirile dor numai daca nu ni le asumam. Sunt o parte din noi si au contribuit la dezvoltarea noastra, fara ele nu am fi ceea ce suntem in ziua de astazi. Cred ca durerea trebuie asumata, inteleasa, traita, trebuie sa iertam pe acel cineva sau chiar acel lucru/acea intamplare care ne-a provocat-o si bineinteles, pe noi insine. Si mergem mai departe, cu o inima deschisa. Durerea unei amintiri poate fi traita cu bucuria ca si acel lucru a contribuit la maturizarea noastra si la ceea ce suntem acum.
Imi place cum gandesti, draga Elena. Pot sa te numesc “vocea ratiunii” pe acest blog. Comentariile tale mereu imi dau de gandit si ma fac sa vad (si) din alta perspectiva lucrurile.
Te mai astept oricand 🙂 !
Constantin Brancusi spunea ca :” O sa murim atunci cand nu o sa mai fim copii”… in cazul asta … amintirile sunt vii.. ele nu sunt ca si cum ar fi fost, sunt ca si cum exista..
Astea sunt amintirile frumoase pe care desi le-am trait la inceputul vietii continua sa ne defineasca in fiecare zi prezentul.
🙂
postul asta are tot ce ii trebe.
great!
si multumesc de comentariu>:D<
Multumesc frumos si eu de comentariu dar si de vorbele frumoase, creato 🙂