Foarte scurtă biografie

Am preluat o leapşă de la Nina şi o dau mai departe celor carora le place 🙂 Leapsa asta imi aminteste de datele biografice ale scriitorilor pe care trebuia sa le invat in scoala generala.

La minus 2 luni inainte de termen, mă pregăteam grăbită să vin pe lume, într-o căruţă. Vremea călduţă de început de mai precum şi mirosul cozonacului mi-au dat ghes să apar mai devreme.Vroiam numaidecât să prind primul Paşte din viaţa mea aşa că le-am făcut tuturor o surpriză şi, în Joia Mare s-au trezit cu mine.

La 3 ani făceam cunoştinţă cu gelozia şi invidia…şi cu sora mea. Nu mai eram singura stăpana a inimilor părinţilor mei şi a celor din jur, cineva îmi luase locul cu atâta uşurinţă, aşa că-i luam şi eu tot ce puteam. De exemplu sticla cu lapte, pe care după ce o goleam în stomacul meu, i-o aruncam în cap. Vroiam numaidecât să scap de intrusă!  N-am mai apucat deoarece ţin minte că bunica m-a aruncat afară, în zăpadă. Atunci cred că m-am lecuit de gelozie…

La 4 ani, într-o dimineaţă de sfârşit de vară, mama a venit acasă cu încă o fetiţă. Mă resemnasem şi de nevoie am acceptat-o şi pe ea. În acea zi nu am ştiut să-mi iubesc surorile, dar astăzi vreau să cred că inima mea s-a curatat de sentimente urâte.

Când am împlinit 7 ani, părinţii mei m-au luat de mână şi m-au dus la şcoală. Eu nu am fost un mic geniu şi nu citeam de la 3 ani subtitrările la filme, nici măcar cărţi cu poveşti. Cu un an înainte de a intra la şcoală, părinţii mi-au cumpărat caiete, stilou, cărţi, să citesc şi să scriu. Nu prea m-a atras chestia asta aşa că prima zi de şcoală nu  a fost  chiar o bucurie pentru mine. Cu toate astea am terminat până şi clasa a VIII-a şi am ajuns chiar şi la liceu.

La 15 ani am fost în prima tabără, fără părinţi. Tot atunci am început să mă îndrăgostesc de geografie.

La 19 ani aveam sa aflu ca orasul meu natal  nu e nicicum mare, asa cum credeam. Odata ajunsa in Iasi, am facut cunostinta cu viata de student, cu tramvaiele, cu trenul personal care ma ducea vinerea acasa si lunea in Iasi, cu istoria, cu Copoul…

La 20 ani nu aveam nici griji, nici bani însă iubeam nebuneşte un băiat, pentru prima oară în viaţa mea. Tot la 20 de ani sufeream nebuneşte din iubire, tot pentru acelaşi băiat şi tot pentru prima oară în viaţă.

La 23 de ani iubeam iar nebuneşte, pentru a doua oară…şi ultima, sper 🙂

La aproape 25 de ani câştigam primii mei bani. Îmi plăcea (cum altfel?) la nebunie ce făceam dar într-o zi, nu târziu de început, mi-am dat seama că meseria mea nu prea are viitor şi nici nu e aşa cum o plăsmuia mintea mea.

La 27 de ani…mă simt matură şi cred că am învăţat ceva din experienţele trecutului. Cu toate astea nu mă simt pregătită pentru marile provocări ale vieţii…

10 thoughts on “Foarte scurtă biografie

    1. Prefer sa cred ca iau decizii mai intelepte fata de acum 10 ani si gasesc alte moduri de rezolvare a problemelor. Maturitarea nu stiu daca e intotdeauna buna, uneori te face sa uiti sa mai fii si imatur (in sensul bun).

  1. Scrii frumos, ai o caldura si o bonomie laudabile si atat de tonice… mi-e drag textul tau. Fa un exercitiu de imaginatie si prelungeste (textul! 🙂 ) cu niste borne pana dincolo de 100 de ani. Sunt curios.

    1. Contează foarte mult pentru mine părerea ta! Îţi mulţumesc, sincer, pentru cuvintele frumoase, mă fac să-mi doresc să sciu mai bine şi mai mult.
      Am să prelungesc biografia 🙂

  2. Haha…dintotdeauna m-a amuzat acest concept de “leapşă”. În minte îmi şi apare biografia de pe o pagină îngălbenită de vreme a unui roman jerpelit. Are farmecul ei această încercare cu tentă copilăroasă de a ne reconstrui pe noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: