Avantajele locului II?

Acum ceva vreme mi-a căzut în mână o revistă pentru femei. Am frunzărit-o între două aşteptări, şi când să zic că nu-i nimic de capul ei, dau peste un articol care mi-a atras atenţia. Nici nu a fost greu, mai ales când de pe cele două pagini glossy sărea ostentativ în ochi titlul “Avantajele locului II”. Situaţiile prezentate dar mai ales argumentele aduse în favoarea celor aflaţi într-o astfel de poziţie mi-au întărit convingerea că “Femeia de azi” nu este o revistă pentru femeia de azi. Nu am să mă leg de subiectul prezentat, acesta e bun numai că abordarea e proastă. Argumentele sunt proaste la fel şi situaţiile expuse.

Sunt oameni născuţi pentru locul doi? Sau odată cu trecerea timpului instinctul de a fi cel mai bun ne determină să luptăm până în pânzele albe pentru a ajunge în vârf? Cu toate astea, există oameni care se mulţumesc cu puţin, pentru care fericirea nu cere multe lucruri iar o poziţie mai jos decât primul loc nu le provoacă insomnii.

Am să redau articoul în întregime, poate sunt eu absurdă şi totuşi, argumentele aduse situaţiilor prezentate au o logică a lor. Începem cum e firesc cu copilăria.

La şcoală

“Premiul întâi cu cununiţă- visul oricărei mame pentru copilul ei. Se pare că, de cele mai multe ori, emoţia mamei de a-şi vedea copilul cu cununiţa pe cap e mai puternică decât ideea de a învăţa bine pentru viitor. Ceea ce, să mă înţelegeţi, nu e tocmai bine. Aminteşte-ţi cât te  chinuiai pentru cununiţa aia, uitând aproape instantaneu după trecerea notei în catalog tot ce învăţaseşi. Spre deosebire de tine, premianta cu cununiţă, fericita posesoare a…medaliei de argint părea că învaţă în somn.”

“Premiul întâi cu cununiţă- visul oricărei mame pentru copilul ei “- fraza asta nu pot să mi-o imaginez pentru că dincolo de visul mamei stă voinţa copilului. Dacă acesta nu vrea să fie premiantul clasei, poate mama să stea şi în cap. Orice părinte visează ca odorul lui să fie cel mai bun, dar până a fi, este cale lungă.

Când eram la şcoală, auzeam tot felul de poveşti cu elevi siliţi de părinţi să înveţe. Condiţionaţi la greu de aceştia sau mai bine zis, şantajaţi. Poate la aceste cazuri se referă situaţia prezentată în revistă. La acei copii care mâncau bătaie cu furtunul de la maşina de spălat dacă luau mai puţin de nota 8, la cei care nu primeau mâncare o zi, erau ţinuţi pe coji de nuci sau nu ieşeau la joacă o lună, tot pentru o notă proastă. În aceste condiţii, un copil de 8-9 ani poate considera prea grea cununiţa de flori de pe creştetul său. Prefer să cred că acestea sunt cazuri rare iar părinţii nu-şi torturează copiii pentru un orgoliu.

În mod normal, nu cred că există vreun copil care, fiind premiant în clasele I-IV să fi renunţat la obiceiul de a fi cel mai bun. Instinctiv va continua să fie cel mai bun şi în clasa a Va şi nu pentru că mama doreşte asta.  Aici se exclud cazurile în care notele bune se iau pe baza relaţiilor dintre mamă şi învăţătoare, mai bine zis se acordă în funcţie de subiectivismul învăţătoarei. Şi în toată cariera de premiantă să uiţi chiar toate lecţiile, imediat după trecerea notei în catalog?Neconvingător.

Între prieteni

“Un grup de prieteni are mai mereu un lider. Cel care ia decizia finală îşi asumă răspunderea pentru această decizie. Cel care, de regulă, este bombănit pentru nereuşita unui revelion pregătit cu cinci luni înainte, pentru căderea nervoasă a proaspetei mămici din grup, pentru tratamentul greşit primit de câinele preferat al grupului şi, în general, cam pentru tot ce nu satisface pe toată lumea. Spre deosebire de liderul grupului, cel care este considerat vice are…

AVANTAJUL locului II, anume faptul că-şi poate permite să se îndoiască, să nu aibă tot timpul cea mai bună idee, să nu fie întotdeauna umărul pe care se plânge toată lumea. Are avantajul acelui pas înapoi care te ajută să vezi situaţia în ansamblu, prin urmare s-o poţi judeca mai bine. Locul doi între prieteni este foarte aproape de acel moto al Olimpiadelor sportive: “Important e să participi, nă să câştigi!” “

Există astfel de prieteni? Însăşi noţiunea de prieteni nu se potriveşte aici. Mai degrabă e vorba de un ţap ispăşitor şi nu de un grup ai cărui membri sunt egali. Eu ştiu că prietenii iau deciziile cam de comun acord iar şeful se consultă cu toată lumea înainte de a trece la fapte tocmai pentru a fi  mulţumită toată lumea. Să înţeleg de aici că  dacă eşti liderul unui grup nu ai voie să ai îndoieli, nu ai voie să alegi greşit un local pentru că toate privirile pizmuitoare ale “prietenilor” vor fi aţintite asupra ta? Paragraful de mai sus face ca noţiune “grup de prieteni” să pară un fel de competiţie, unde “important e să partici, nu să câştigi”.

Trecem la cazul trei :

La serviciu

“Locuri I la slujbă înseamnă în primul rând venituri mai mari, bani mai mulţi. Dar înseamnă şi responsabilităţi mai mari, ore suplimentare, creieri storşi pentru ideea cea mai bună, pentru ca treaba să meargă din ce în ce mai bine. Locul I la serviciu înseamnă glorie şi recunoaştere publică, dar şi mari probleme cu timpul acordat familiei. Prin urmare, adjunctul are şi aici avantaje. Chiar mai multe.

AVANTAJELE

Îşi poate permite să aibă şi idei mai puţin bune, din care numărul I să extragă doar ce-i trebuie, nu are prea multă bătaie de cap. Îşi poate permite să aibă idei excentrice, să facă inovaţii.Pentru că el este doar sfătuitor, nu şi decident. De obicei nu trage ponoasele unei iniţiative greşite, mai mereu are timp şi posibilitatea să vadă mai detaşat decât liderul.”

Dacă vorbeşti despre avantajele locului secund şi începi cu enumerarea avantajelor primului loc, e clar cât de convingătoare sunt argumentele. Da, să fii şeful înseamnă să munceşti mai mult dar din câte ştiu eu, dacă cineva ar avea de ales dintre şef şi adjunct, ar alege şef. Şeful are atribuţii mai mari dar şi avantaje pe măsură, mă refer la cazul ideal de şef.

Şi totuşi, care sunt avantajele locului II? Sunt sigură că există, doar că eu nu le pot vedea acum, totuşi am o percepţie vagă despre acestea. În viziunea mea a fi pe un loc secund nu înseamnă  să te mulţumeşti cu premiul doi sau să te fereşti să fii şeful doar pentru că ai mai multe atribuţii şi bătăi de cap. A fi pe locul doi înseamnă să nu poţi împăca şi capra şi varza, adică să sacrifici ceva pentru altceva, să nu ai totul. Dar dincolode toate acestea, câştigând avantajele locului II, le pierzi pe cele ale locului I.

Deci care sunt avantajele locului II?

2 thoughts on “Avantajele locului II?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: