Aşa va fi!

Îmi văd cu totul altfel următorii ani până la 100 decât mi-a prevestit ameninţător astrograma. Parcă toate relele s-au adunat în cele 12 case ale semnului meu zodiacal ca într-o cutie a Pandorei: boli ale sângelui, divorţuri, certuri, o fire problematică, necomunicativă, singurătate, lipsa copiilor…Deci tot ce e mai rău, potrivit astrelor!

Dar viaţa mea nu arată aşa, va fi aşa cum mi-o fac eu sau mai bine zis “cum îmi aştern aşa dorm.” Dacă până acum am reuşit să dorm cât de cât bine, sper să fie aşa şi de acum înainte.

Nu-mi imaginez că voi fi vreodată matură şi voi uita să copilăresc. La 28 de ani voi merge pentru prima dată în viaţă la teatru de păpuşi. Ehe! multe s-au schimbat de când eram eu copil şi vedeam la televizor pe Vasilache şi Mărioara. Teatrul de păpuşi, în ziua de azi e mai complex şi ma frumos, cu actori care mânuiesc păpuşile direct pe scenă, cu muzică şi decoruri ca într-o piesă de teatru pentru oameni mari.

Într-o zi voi strînge toate oalele, sandalele, prosoapele, maşina de spălat, aspiratorul, şosetele lui Mâzgălici şi mă voi muta pentru ultima dată. Cât uram cărăbănitul ăsta cel puţin o dată la noi ani, cu căţel cu purcel, chemând maşina cea mai mare pentru mutat. Am aşteptat 30 de ani să termin cu mutatul şi chiriile şi să spun din nou “la mine acasă”. Am locul meu şi-mi permit să-mi cumpăr toate prostiile deoarece nu mă mai gândesc că la anu’ trebuie să le mut în alt apartament. Nu locuiesc la etajul patru din patru, iar în fiecare dimineaţă soarele răsare din copacii parcului din faţa blocului. Cele trei camere ale apartamentului sunt suficiente pentru patru persoane.

Nu departe de vârsta christică îmi deschid firma mea de îndrăgosteală. Prea mulţi oameni singuri pe lume şi parcă prea grăbiţi pentru a-şi face timp pentru suflet. Vând iubire, ambalată în oameni frumoşi la suflet şi la chip. Îmi fac timp pentru fiecare rătăcit, îi ascult doleanţele şi-i proiectez sufletul pereche perfect. Nu vor mai exista certuri, suferinţă şi divorţuri. Avocaţii precum şi consilierii matrimoniali vor trebui să se reorienteze deoarece nu vor mai avea clienţi.Vânzările la mâncarea semipreparată vor scădea, precum şi cele la alcool şi ţigări. Garanţia iubirii pe care le-o ofer clienţilor mei este pe viaţă.

Suntem în anul 2022, războiul cu care ne ameninţau Nastradamus şi baba Vanga nu a mai început, am trecut cu bine de 21 decembrie 2012 şi de planeta aia periculoasă pentru Pământ. Mă apropii de 40 de ani şi în timp ce ambalez cadouriile copiilor îmi amintesc de Moş Gerilă şi de prima mea păpuşă adusă de acesta. Era cât mine de înaltă şi abia îi cuprindeam mijlocul acoperit de rochiţa verde. Săraca, probabil că acum e prin podul casei părăsite a bunicilor. De când au murit, s-a aşternut praful peste amintirile copilăriei şi în curtea casei unde acum mai bine de 30 de ani mă jucam au crescut bălării cât gardul de înalte. Mi-e dor de florile cultivate de bunica pe marginea aleei  precum şi de mirosul sobei încinse în miez de iarnă. Mi-e dor şi de bunica mea care îmi făcea plăcintă cu mere şi-mi oprea în fiecare dimineaţă o cană de lapte cald, abia muls. S-au dus săracii şi au luat odată cu ei toată copilăria mea.

Astăzi împlinesc 50 de ani iar părinţii mei sărbătoresc în aceeaşi lună, acelaşi număr de ani de când s-au cunoscut. Sunt bătrâni, dar au rămas la fel de lucizi şi iubitori. De pe banca din parcul de la poalele muntelui îşi privesc nepoţii cum se joacă. Mereu le-a plăcut muntele, aşa că astăzi petrecem în aer liber. Tata încă a rămas maestrul grătarelor, chiar dacă la cei 73  de ani ai săi nu mai este la fel de sprinten ca la 30 de ani.

E ora 5.30 după-amiaza iar Mâzgâlici mă anunţă că suntem bunici. Am 55 de ani şi observ încă o dată că fatidica cifră cinci nu s-a dezis nici de data aceasta. Încă de la naştere 5-ul mi-a purtat noroc. Pe 05.05 m-am născut, de pe 25. 12. 2005 sunt cu soţul meu, mi-am recăpătat sănătatea în patul 5 din salonul 5, într-o zi de 25 iulie a anului 2010. Toată viaţa mea e legată strîns de această cifră, dar acum sunt prea emoţionată să mă gândesc la trecut. Trăiesc prezentul şi bucuria de a fi bunică.

Suntem fericiţi şi învăţăm zilnic că fericirea se câştigă dăruind. Încă un Crăciun sărbătorit împreună cu familia. Locurile părinţilor, rămase libere la masa din sufragerie sunt ocupate de nepoţi. Am 80 de ani iar apartamentul ăsta cu trei camere păstrează amintirile tinereţii mei. Camera copiilor a rămas neschimbată: aceleaşi cărţi au rămas în biblioteca lor, la fel şi jucăriile lor. Trăiesc, probabil ultima iarnă cu zăpadă şi aud colindătorii cu aceleaşi colinde din copilăria mea. În urma mea, mă văd pe mine cea de 5 ani iar în faţa mea, îmi văd familia fericită, adunată în jurul meu, la 100 de ani.

11 thoughts on “Aşa va fi!

  1. Frumos, Mazgalica…
    Poate ar putea urma si ceva de genul: “…Azi am facut, prin merite proprii, 246 de ani. Stau si ma uit de pe planeta patru din patru la niste comete si imi zic: ‘ce bine e in gaura asta neagra…’ 🙂
    Mi-e drag cum scrii.

Leave a Reply to redsky2010 Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: