Nu doar superstiţia s-a născut la sat

Un sat izolat aşezat între dealuri împădurite ca într-un fund de găleată, cu case acoperite de tablă şi drumuri înfundate 9 luni pe an. Pe lângă case îşi trăiesc zilele ultimii bătrâni şi puţinii tineri care au mai rămas. E un trai guvernat de superstiţii şi concepţii bine înrădăcinate pe care le poţi schimba doar dacă eşti preot sau doctor. Dealtfel şi în aceste ipostaze este greu să modifici gândirea unui bătrân în general, şi a bunicii mele, în particular. Zilnic microbuzul aduce de două ori, la 14.30 şi la 19.30 orăşeni care cu ereziile lor tulbură rutina ţăranilor. E lege superstiţia la ţară şi atât îţi trebuie să vii cu argumente care să infirme credinţele bătrânilor. La fel de importante sunt credinţele şi ideile preconcepute.

În acel sat femeile încă mai cred în superioaritatea de netăgăduit a bărbatului precum şi în abstinenţă trupească până la căsătorie. Mă refer aici la abstinenţă numai din partea femeii deoarece bărbatul e bărbat iar acest statut îi poate oferi şi calitatea de taur comunal. Încă femeia trebuie să se mărite virgină şi să se supună bărbatului întru totul. Se păstrează modelul patriarhal, iar bărbatul are drept de viaţă şi de moarte asupra femeii. Regulile nescrise ale căsniciei se mai aplică şi acum în satul izolat. Bărbatul impune respect de aceea femeia trebuie să nu-i răspundă acestuia, să nu-l contrazică şi dacă se poate să-i accepte infidelităţile şi abuzurile fizice. Nevirginitatea se abate ca un blestem asupra casei necinstitei care va avea o viaţă deloc uşoară. În acest caz, reproşurile şi pumnii bărbatului vor cădea zilnic asupra soţiei care a avut îndrăzneala să nu-i hrăneacă orgoliul masculului de a fi primul bărbat din viaţa ei.

La fel de periculoasă ca furia soţului trădat este şi gura lumii. Dacă bărbatul te loveşte cu pumnul, gura satuluite loveşte cu vorbe. “Să nu întinzi niciodată prosoapele albe lângă cele roşii, să mături în curte, să nu te îmbraci cu fusta asta scurtă, să nu intri în biserică cu capul descoperit, să dai săru’mîna la femei…” Dacă vrei să trăieşti la sat, trebuie să respecţi regulile nescrise impuse de babe…În vacanţele petrecute la bunici, în duminicile când mergeam la biserică trebuia să respect mereu acelaşi ritual, numai pentru a nu intra în colimatorul satului. Am învăţat că în biserică nu se intră cu tricoul deasupra buricului şi nici cu buzele mai roşii ca cireşele. Totuşi nu am păstrat fustele până în pământ şi nici basmaua pe cap. Dacă aş fi îndrăznit asta la ţară, nu s-ar mai fi auzit slujba de şoşotelele babelor.

Cât despre superstiţii, bunica mea consideră că e mare ghinion să cânte cucuveaua pe casă ori în vreun copac din grădină, nu există nicio îndoială că în scurt timp cineva cunoscut va muri. Doamne fereşte să o contrazic. Nu! Ea ştie una şi bună: e semn rău să cânte pasărea morţii pe casă. Doar aşa s-a întâmplat şi când i-a murit unul din copii- cucuveaua a intrat în casă pe uşa larg deschisă, s-a izbit de perete şi a ieşit la fel de rapid cum a intrat. A doua zi, cel de-al doilea copil al familiei îşi părăsea pentru totdeauna părinţii. Şi tot bunica mea ştie şi leacul: să arunci sare şi pâine şi aşa poate, poate spiritele vor fi îmbunate.

Tot semn aducător de nenorociri este şi atunci când ţi se zbate ochiul stâng (parcă). La fel, bunica asociază acest fenomen cu moartea. De când şi-a băgat telefon, a extins superstiţia conform căreia, dacă ţi se zbate ochiul drept, vin musafiri. Şi cum scrisori nu se mai trimit, veştile vin de cele mai multe ori pe firul telefonului.

Visele…nu cred că am auzit-o vreodată pe bunica mea spunând că a visat ceva de bine. Mereu se trezeşte îngrijorată gândindu-se la ce vor aduce noroiul din vis, casele dărâmate, vacile, pantofii rupţi. E absolut convinsă că cineva i-a făcut farmece dacă visează pui sau se va îmbolnăvi dacă visează porci.

Îmi amintesc când eram mică, îmi spunea să nu număr păsările ori animalele lunea pentru că vor muri, sau nu mă lăsa să-mi arunc părul în foc ori să ud florile când sunt în acea perioadă a lunii că cică nu mai înfloresc.

Seara nici gunoiul nu se aruncă din casă de frica sărăciei iar dureurile de cap de cele mai multe ori sunt rezultatul unei priviri mai insistente si admirative a unei babe care, cică, deoache. Leacul îl reprezintă fie rugăciunea Tatăl nostru, fie descântecul. Aţi ascultat vreodată vreun descândec? Cuvintele sunt crunte şi cam toate mi se par nişte blesteme. Că tot veni vorba de descântece, teama de cutremure care în cazul meu ajunge până la paroxism nu a putut fi înlăturată de o femeie din sat, bună la descîntece şi nici de vinul ăla amar pe care ea mi l-a dat să-l beaua nu ştiu câte zile. Aveam puţini ani atunci şi nu mai ţin minte amănuntele întâlnirii cu acea babă însă îmi amintesc şi acum gustul vinului cu pelin, busuioc şi tămaie.

Nimic nu este întâmplător şi nimic nu o mai surprinde pe bunica mea. Toate aceste credinţe au familiarizat-o cu ideea morţii şi nu o mai sperie decât Dumnezeu. Crede în destin şi totul se întâmplă pentru că aşa vrea Dumnezeu. E greu să-i schimb credinţele de peste 60 de ani, e greu să creadă în Liberul Arbitru.

5 thoughts on “Nu doar superstiţia s-a născut la sat

  1. Cunosc ceea ce zici, am trait si inca traiesc la tara dar n-as putea spune ca e un sat izolat. In mare parte femeile batrane pastreza aceleasi traditii, tinerii insa au mintea mai descuiata. Fiecare cum si-a asternut!

  2. Da, credinţele astea s-au perpetuat din generaţie în generaţie. Totuşi, nu cred că mai sunt la fel de puternice ca acum 20 de ani iar în viitor vor dispărea, probabil, de tot.

  3. in mare si bunicii mei se regasesc in cele enumerate de catre tine. Nu sufar cand vad ca bunica i se supune bunicului aproape orbeste. ea nu misca un pai in curte(vorba aia) fara acceptul lui, iar el isi face de cap, fara ca macar sa indrazneasca sa-l intrebe bunica.

  4. Si eu eram foarte sceptic in legatura cu autenticitatea descantecelor / blestemelor. La prima vedere par niste bazaconii, dar am auzit niste povesti despre care m-au pus serios pe ganduri 😛

Leave a Reply to mazgalica Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: