Adio

Astăzi te-am privit pentru ultima oară după care mi-am luat adio de la tine. Ai fost mereu aproape de mine şi te-am ţinut strâns lângă mine ca o dovadă a iubirii ce ţi-o purtam. Îmi amintesc cât te-am căutat, ca în cele din urmă să te îndrăgesc la prima vedere.

În doi ani de zile ai trecut peste toate greutăţile cu care eu te-am împovărat peste măsură,  nu ai cedat ci ai continuat să-mi fii alături. Cu toate astea, aveam nevoie de altceva, nevoia mea de ceva mai bun a fost mai puternică decât iubirea pe care ţi-o purtam. Să ştii că nu eu am ales momentul în care să te înlocuiesc, cu toate că aş fi făcut-o mai  târziu.

Îmi amintesc de cărţile cărate la bibliotecă, de dozele de bere pe care le-am pitit de paznici când am intrat la film precum şi de mărunţişurile pe care tu mi le găzduiai în fiecare zi. Cu toate astea, Mâzgâlici mi-a adus alta. Trebuie să recunosc că este mult mai frumoasă decât tine şi deloc ponosită.

M-a durut sufletul când te-am luat din locul tău cald, te-am golit de toate şi te-am lăsat pe asfaltul rece. Nu am putut să te arunc, aşa că te-am aşezat într-un loc unde te-ar putea găsi cineva care are nevoie de tine.

Adio, draga mea geantă!

4 thoughts on “Adio

    1. Stiu, m-am despartit cu greu de ea si nu as fi facut-o daca as fi avut mai mult spatiu. Astept ca noua geanta sa devina si ea veche 🙂
      Tu ce faci cu gentile vechi?

Leave a Reply to Grapefruits Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: