Anotimpurile sufletului

Lasă-mi, toamnă…

Da, m-am convins, a venit. Nu ştiu când, dar bănuiesc că pe la sfârşitul lui august, aşa cum o face în fiecare an. Am aşteptat-o toată vară iar acum când e aici parcă mi-e dor de mare. Probabil că va fi scurtă la fel ca în fiecarea an şi va aduce o iarnă cu zăpadă puţină dar cu mult ger.

Şi anul acesta m-a luat prin surprindere. Auzisem eu că dimineaţa e mai răcoare dar parcă nu credeam că e atât de răcoare. Mi-e un pic dor de soare că nu l-am mai văzut de două săptămâni, mi-e dor şi de asfaltul uscat şi de păsări…

De când aşteptam toamna, dar acum când a bătut în geam cu suflarea ei rece parcă nu o mai iubesc la fel de mult. Curios…astă vară o iubeam tocmai pentru asta.

4 thoughts on “Lasă-mi, toamnă…”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.