by 
Sunt eu în faţa mea. Dezbrăcată de suflet, nu mă mai recunosc. Îmi trec mâna prin păr şi mă mir cînd a trecut atâta timp. Sunt asemeni toamnei, rece, posomorâtă…neaşteptat de frumoasă. Mă surpinde verdele ochilor mei şi privesc dincolo de ei. E frig în mine şi nu ştiu unde mi-am uitat sufletul care mă încălzea. L-am uitat sau l-am lăsat, obosită de atâtea frământări?
Aş putea să-l căuta, dar sunt goală de sentimente şi mă simt bine…În mine e frig dar nu mi-e iarnă…
e un amestec de tristete si optimism. sa fii iubita,raceala nu e buna in suflet…
frumos textul pana in momentul deznodamantul unde afirmatia : “În mine e frig dar nu mi-e iarnă…”nu prea am inteleso:))
ultimă frază descrie perfect omul realist, cel care ştie că la tristeţe dacă raspunzi cu zâmbet poţi să faci din iarnă primăvară
Neplacuta stare dar parte din tine…stare fata de care nu mai simti nevoia sa te revolti, nu simti nevoia sa ripostezi ..este o stare dureros de placuta.