Femeia cu nume banal

Dacă ar fi să exişti te-ar chema Lulu. Ai avea părul lung şi negru şi ochii misterioşi. Silueta ta ar aminti de Sophia Loren, talia firavă ar îndemna bărbaţii să o cuprindă cu mâinile lor puternice iar coapsele şi sânii ar trezi vise şi dorinţe obraznice. Când ai merge ai păstra ceva din mişcările dansatoarelor la bară, iar bărbaţii ar întoarce capul după tine.
Nu ai avea mai mult de 30 de ani. Nu vreau să te fac bătrână dar nici prea copilă. 27-28 să zicem că ar fi vârsta perfectă…pentru explorat, pentru iubit şi pentru trăit.
Acum să tecem la suflet, la ceea ce nu se vede dar se simte.Vreau să fii ironică, să râzi în primul rând de greutăţile vieţii. Să râzi la propriu, iar când faci asta să apară de sub buzele subţiri dinţii albi, perfect aliniaţi. Îmi mai doresc să iubeşti într-un fel anume, un nou tip de iubire să inventezi. Unii ar putea spune că ceea ce simţi tu nu ar fi iubire. Până acum nu s-a mai întâlnit dragoste care presupune să fii egoistă, să nu suferi. Adică iubirea ta să te facă într-un fel fericită numai pe tine… Iubirea ta presupune să nu cunoşti niciodată suferinţa.

Să zicem că ieri  a fost ultima ta zi de fericire în doi. Astăzi cel care ţi-a dăruit 365 de zile fericite  x 1 sau 2 sau 3,4,5,6… se hotărăşte să plece. În mod normal, numărul zilelor trecute fericite este direct proporţional cu numărul zilelor nefericite viitoare; acestea pot varia, de fapt sentimentele se pot măsura şi în secunde nu doar în zile. Peste sufletul tău nu se va întinde umbra neputinţei iar ochii tăi misterioşi nu vor fi umeziţi de nici o lacrimă de tristeţe.

Pe tine, Lulu, oamenii nu te pot acuza că eşti rece. Ei nu ştiu că tu eşti altfel, că fericirea ta nu are amintiri şi este asemenea unui puzzle ale cărui piese apar odată cu dispariţia momentelor de suferinţă.

Dar să revenim la acel iubit care se hotărăşte ca într-o zi, aşa pe nepusă masă, să-şi golească sertarul cu haine şi etajera de la baie, să-şi pună toate CD-urile şi cărţile într-o geantă şi să închidă calm uşa în exterior, pentru ultima dată. Şi pentru că eu te cunosc, dragă Lulu, ştiu că ai putea să râzi de situaţie şi să găseşti partea bună a acestei despărţiri tragice. Dar la fel de bine pot spune că nu ai fi capabilă să treci peste acest moment doar cu ironia. De fapt nu ai putea deloc să treci peste despărţirea de el, de aceea iubeşti în felul tău, rece. Odată cu plecarea lui, el nu a luat doar periuţa de dinţi, pantofii şi cămăşile, ai avut tu grijă ca printre toate aceste lucruri personale şi inutile să strecori şi toate amintirile cu voi, într-un cuvânt trecutul vostru.

Gata! De acum eşti liberă şi nimic nu mai aminteşte de el. Nici măcar sertarul golit, rămas deschis asemenea unei guri mirate. Nici măcar ceaşca cu simbolul zodiei lui pe ea, pe jumătate plină cu cafea rece  nu constituie un indiciu care să te ducă cu gândul la o amintire amară. S-a mai încheiat încă un episod despre care nu-ţi vei aminti nimic, mâine, niciodată.

Şi ce mirat va fi el când va deschide geanta şi-l vor năpădi toate amintirile, va suferi cât pentru doi însă va plange o dată, pentru că el nu obişnuieşte să plângă. “În locul lui aş arunca geanta sau aş da-o celui care nu a iubit niciodată. Oricărui bărbat i-ar sta bine îmbrăcat în cămăşile tale albastre şi în sentimentele mele triste”. Sau dacă vrea să se răzbune, poate să-i dăruiască geanta duşmanului său….Aşa va simţi sentimentele post-despărţire numai pentru o persoană, adică numai pe ale lui. Deci va fuma de două ori mai puţine ţigări, va bea de două ori mai puţin alcool şi nu va plânge niciodată, pentru că el nu obişnuieşte să plângă…

Sursa foto

6 thoughts on “Femeia cu nume banal

  1. imi place cum ai scris. m`as putea identifica cu lulu a ta intr`un fel. De altfel, am terminat recent o carte in care personajul feminin se suprapune perfect cu lulu a ta.
    F frumos!

  2. Am citit întâi postarea “Verbul care este” şi apoi asta. Şi culmea, tot un “i” lipsă! Nu am nicio problemă cu tine, cu ceea ce scrii, dimpotrivă, chiar îmi place! Doar că, ai greşit un picuţ…” iar coapsele şi sânii…”.
    Sper că nu te-ai supărat, dar simţeam nevoia să-ţi zic asta.

Leave a Reply to mazgalica Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: