Când ai nevoie de dragoste…

E titlul poeziei care mă însoţea în fiecare seară la culcare, asemenea unei rugăciuni. Era o vreme de singurătate şi căutări iar versurile păreau mulajul care se revărsa în tiparul originar- sufletul meu. Astăzi, după acei ani, la fel de mult îmi place poezia chiar dacă nu mă mai regăsesc în ea.

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singuratate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când esti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, tine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai sa uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
sa ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pământ nici o femeie nu te cunoaşte.

Mircea Cărtărescu