E prea linişte în sala de lectură

library.jpgTentaţiile de acasă mă împiedică să citesc ceva pentru licenţă, aşa că de câteva zile merg consecvent la sala de lectură. Se întâmplă ca uneori, elanul şi cheful meu de lucru să dispară după câteva pagini citite, iar faptul că mi-e jenă de ceilalţi studenţi mă impiedică să pun capul pe masă şi să dorm. Nu acelaşi lucru pot spune despre fata de lângă mine, care de când a venit moţăie, mai bine zis se află între vis şi realitate.

Cartea deschisă la ceeaşi pagină îi serveşte drept pernă şi din când în când mai ridică nasul din ea, cu un gest lipsit de vlagă se străduieşte să dea pagina, dar mâna îi cade neascultând-o, pe masă. Ochelarii lipiţi de rândurile îngălbenite rezistă cu tărie sub presiunea capului ei. Cu ochii închişi, atunci când ridică capul, urmăreşte literele care par să nu se mai termine. Şi e abia prima carte. Pe masă mai stau aşezaţi frumos Mircea Eliade şi Jorge Luis Borges, care aşteaptă şi ei să fie citiţi.

Stă pe marginea scaunului şi mi-e teamă să nu cadă. Faptul că scriu cred că o deranjează . Mişc masa şi asta oîmpiedică să doarmă. Cu o energie pe care nu am mai vazut-o la ea de când a venit, ia un creion în mână şi se pregăteşte să sublinieze ceva pe carte. Oftează adânc…dar, nu! Îşi încrucişează mâinile, le pune pe cartea de pe masă şi capul îl pune pe ele. După cum respiră, cred că a adormit de-a binelea.

Sărmana fată obosită, nu pare a fi genul de persoană care să piardă nopşile prin cubluri. Micuţă de statură, grăsuţă, cu o umbră de mustaţă deasupra buzelor cărnoase, hainele modeste şi decente, toate aceste elemente conturează figura unei fete care învaţă mult (să nu zic a unei tocilare).

Mai rămân două ipoteze care ar putea explica faptul că ea doarme în sala de lectură.Ambele au legătură cu locul unde ea ar putea trăi: căminul.

1) E posibil ca fata să stea într-o cameră de cămin cu încă cinci fete gălăgioase, sau pur şi simplu e de ajuns că stă în cămin. Deci e de la sine de înţeles de ce acum doarme.

2) E posibil să fi învăţat toată noaptea şi acum face din zi noapte. Deci fata e o tocilară. Orice student învaţă cu o seară înainte de examen, cel mult cu o zi, dar nu cu două luni înainte de sesiune.

A îndepărtat cartea de sub cap şi acum mâinile ei despart capul de masă. Cu falca dreaptă pe mâna dreaptă, se uită la mine cu ochii închişi. Mă uit şi eu la ea cu ochii deschişi. Figura ei nevinovată îmi stârneşte un sentiment de compasiune amestecat cu amuzament. În timp ce o privesc îmi amintesc de o frază scrijelită pe una din bancile vechi dintr-un corp şi mai vechi de universitate: Mamă, câţi copii mai ai , la Litere să nu-i mai dai!

Încetez să o privesc deoarece dă semne că s-ar trezi. Într-adevăr, se trezeşte. Cu aceeaşi energie cu care a luat creion mai devreme, pune cartea care i-a servit drept pernă în faţa ei. Ia altă carte din cele trei şi începe să citească. Deci nu e bolnavă. Faptul că nu reuşea să citească un rând fără să închidă ochii, mă făcea să cred că suferă de ceva. De data asta a reuşit să ţină ochii deschişi mai mult de cinci secunde. Am impresia că fata asta e clarvăzătoare. Astfel nu-mi explic cum de stă cu ochii închişi şi subliniază pe carte. Au trecut doar două ore de când a venit şi a progresat. Mai are un pas de făcut ( să întoarcă pagina ţinută nehotărât cu degetul mare şi arătător) şi pot spune că a bătut propriul record. Totuşi nu cred că acesta va fi atins prea curând:iar a pus capul pe carte şi doarme.

E deja târziu şi nu mai am timp să o analizez pe fata somnoroasă. Totuşi curiozitatea de a vedea care este finalitatea acestui act mă împiedică să plec. Plec totuşi cu speranţa că mâine, când voi reveni, o voi găsi tot aici, în aceeaşi poziţie, împărţind aceeaşi bancă. Şi uite aşa a mai trecut o zi la sala de lectură. Toate aceste lucruri mărunte şi amuzante( bibliotecara care flirtează cu băieţii sau poate e drăguţă şi interpretez eu greşi gestul, blonda care vine cu laptopul şi joacă solitaire, studenţi care uită să-şi închidă telefonul, îmi dau o stare de bine şi mă determină să lucrez mai cu spor. Nu acelaşi lucru pot spune că am făcut astăzi, zi pe care am pierdut-o, jumătate, din cauza faptului (sau datorită) că am analizat-o pe colega din dreapta mea.

11 thoughts on “E prea linişte în sala de lectură

  1. Uneori in aceasta sala de lectura peretii sunt cei care favorizeaza somnul…poate am imbatranit eu, dra cred ca numai ei au vina..

  2. de ce-ti tii ziua secreta? crezi ca nu se stie?! toata lumea stie!
    poate ca fata aia vroia sa te molipseasca si ea cu somnu’, ca sa scoata un tort secret din ghiozdan, sa ti-l puna in fata, si sa te trezeasca toata lumea, (bibliotecara flirty, studentii cu ring-uri de “happy b-day” si blonda cu jukebox in laptop) intr-un surprise party 🙂

    1. Ce face tot studentu’ român 😀
      Mi-am amintit de un banc:
      Mai marii stiintei s-au adunat si au scris o carte cu toata stiinta. Fiind curiosi in cat timp se poate invata acea carte merg la o renumita universitate in Germania. Gasesc un student eminent pe care il intreaba ” in cat timp ai putea invata aceasta carte?” . Dupa lungi cugetari si calcule studentul decide ca 4 luni sunt de ajuns. savantii merg apoi la o universitate din Franta unde un student la aceeasi intrebare spune ca 3 luni ar fi suficiente. Un cele din urma ajung savantii in Romania, unde il gasesc pe studentul nostru dormind cel mai adanc somn. Il trezesc cu chiu cu vai si il intreaba si pe el in cat timp ar putea invata cartea. La care studentul cu jumate de ochi deschis incepe sa strige:

      “Trezireaaaa maine avem examen!!!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: