Nu obişnuesc să citesc aceeaşi carte de mai multe ori, decat dacă este foarte bună. Pentru mine o carte bună înseamnă că odată ce o am în mână să nu o mai pot lăsa jos, să nu mai fac nimic altceva decât să citesc, iar dacă trebuie neaparat să fac ceva, mă gandesc “oare ce s-a mai intâmplat?”. Prima carte buna a fost Lorelei a lui Ionel Teodoreanu…Cred că am citit cartea aia de cinci ori şi de fiecare dată descopeream ceva nou sau vedeam altfel lucrurile. Eram la liceu când am citit-o şi probabil că mi-a plăcut atât de mult deoarece mă regăseam în Lully Boy. Acum dacă aş reciti-o, sunt sigură că nu aş mai găsi-o la fel de interesantă.

lorelei

În timpul facultăţii am descoperit altă carte bună, Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit a lui Jeni Acterian. Când o citeam simţeam că tot ce e cuprins între coperţile cărţii am scris eu. Mă identific şi acum cu Jeni Arnotă, şi acum am o teamă imensă de moarte, că sunt prea tânără să mor, că sunt atâtea lucruri noi pe care trebuie să le cunosc. La fel de mult mă dezgustă minciuna şi prostia oamenilor şi la fel de străină de lume mă simt…jurnal

E trist că doar două cărţi mi-au fost mai aproape de suflet, şi asta nu din cauza faptului că nu aş fi citit destul ci pur şi simplu nu mi-au plăcut. Ţin minte că acum vreo patru ani era la modă Alchimistul lui Coelho. Niciodată nu am înţeles de ce lumea iubeşte atât de mult această carte, nu am găsit nimic interesant in acţiunea ei, mi s-a parut lipsită de esenţă la fel ca şi Unsprezece minute.

Mă întreb la ce am pierdut atâta timp în facultate cititnd cărţile din bibliografia obligatorie, cărţi care nu mi-au adus nimic nou, nimic nu m-au învăţat, cel mult am obţinut o notă frumoasă; dar după acea notă ştiam la fel de multe( sau de puţine) ca şi înainte să citesc acele cărţi. Mai erau unii profesori care te obligau să le cumperi cărţile, se credeau scriitori atât de importanţi încât numai despre” operele” lor vorbeau şi erau singurii care şi le ridicau în slăvi. Cu ce m-au ajutat pe mine cărţile de teorie literară ale Mariei Corti sau Metafora vie a lui Paul Ricoeur…? Vag îmi mai amintesc unele lucruri însă cea mai mare parte s-a pierdut. Sunt multe astfel de cărţi care nu te fac mai deştept (cel puţin pe mine), care sunt acolo doar pentru o notă mare sau pentru că are profu’ o placere imensă să vadă cum cărţile sale s-au vândut ca pâinea caldă.

Visez multe, iar unul din vise este ca oamenii să aibă mai mult timp pentru citit dar să citescă ceea le place….

8 thoughts on “Carte aparte”

  1. …te temi de moarte…aceasta teama apare, dupa opinia mea datorita neincrederii…consider ca teama ta se datoreaza mai mult necunoscutului, ci nu mortii. Consider ca o persoana nu se teme de moarte…daca am stii cu siguranta ce urmeaza dupa, ne-am mai teme…nu cred. Ne temem de actiunile propriei persoane, de ceea ce am facut si rasfrangerea acestor actiuni in viata ce vine dupa moarte, daca mai exista.
    Cartile citite…sunt in general niste porcarii, incercari de a face ca o opera sa fie citita. Majoritatea operelor nu au nici o valoare, insa prin diversele comentarii se incearca o creare a valorii.

  2. VIATA SI ASA ESTE UN RAHAT…nu prea sunt bucurii in ea…poate clipe in care credem ca suntem fericiti, clipe in care vrem sa credem ca suntem fericiti. Nimic nu aduce fericirea, nimic nu poate indeparta tristetea pe care o simti…cu toate ca ai pe cineva alaturi de tine….deci unde sunt bucuriile vietii_

  3. Sper ca visul tau sa se implineasca….adica sa avem timp mai mult pentru a citi ce ne place…si pentru ca stiu ca e o utopie, eu , cel putin am incercat sa imi gasesc timpii morti si sa ii umplu, bine mersi, citind….astfel, citesc prin autobuze, statii, faculta, sala de asteptare, oriunde…

  4. Pentru mine aparte e La Medeleni. E o carte care ma fura si ma ducea pe un taram idilic, prea idilic. Am citit-o de mai multe ori si acum mi-e dor de ea, sa ma las dusa putin in lumea aia.

  5. Da, Mălina, nu ştiu cum am putut uita de “La Medeleni”. Deşi nu mai sunt copil, o mai răsfoiesc din când în când pentru că mă relaxează şi mă face să zâmbesc dacă sunt tristă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: