Miroase a primăvară, așa cum numai în Sâmbăta mare poate mirosi. A pământ ud, verde crud, soare și ploaie caldă. E primul Paște în care eu nu am făcut nimic în acest sens. Dimineață am fost să mă tund, iar la 12.30 am ieșit afara noi doi. Ai adormit imediat la pieptul meu și ne-am…
Nici nu știam eu că la patru zile de la ultimul articol scris pe blog, viața mea avea să însemne “înainte” și “după” el. Pe atunci, înainte ca el să-și găsească locul în brațele mele, gândeam așa: Mi se taie respirația când mă gândesc la momentul în care vei ieși în lume, din paradisul tău…
De la micuța fereastră a restaurantului cu lambriul din lemn se vede un bloc tipic comunist. Un bloc lung, cu 4 etaje și cu o curte interioară, cu balcoane înguste și ticsite cu borcane cu compot și gogoșari în oțet, cu pomul de iarnă din plastic,
Vreau să cred că suntem mai mult de cât putem vedea cu ochii. Că ne ghidăm după un extra simț, dincolo de nevoia de a mânca, de a dormi, de a ne înmulți. Că putem comunica, dincolo de limbă și gesturi. Că cei morți ne pot auzi, că cei plecați la distanțe măsurate în ore…
În cele opt zile de New York, primul lucru căruia i-am simțit lipsa a fost ciripitul păsărilor. Totuși să nu las loc de echivoc: pentru mine New York-ul este chintesența a tot ce reprezintă America, singurul oraș care m-a impresionat peste așteptări, care a arătat în realitate fix ca în plăsmuirile mele. New York-ul este…