După un timp de relație nu mai ai nevoie de atîtea te iubesc-uri și de atâtea flori pentru a te convinge că are gânduri serioase cu tine. Nu te mai superi dacă uită să te sărute când iese în fugă pe ușă ori nu-ți mai spune atât de des că te adoră și că ești frumoasă, pentru că pur și simplu știi toate astea.

Așa cum știi că are telefonul închis pentru că a uitat să-l încarce, nu pentru că te-ar înșela. Ai aflat din toate acele mesaje de bună-dimineața, din fiecare privire de îngrijorare când te simți rău ori din fiecare telefon pe care ți-l dă când ești plecată.

Și când îți amintești cum erați la început: tu obsedată să deții controlul, să fii sigură de fiecare sentiment și acțiune a lui, iar el stresat de ideea că trebuie să te convingă în fiecare clipă că doar pe tine te iubește. Sunteți aceiași. Te uiți la tine, te uiți la el și parcă niciunul din voi nu s-a schimbat. Cine v-ar vedea ar putea spune că sunteți compatibili până și la mers, că vă înțelegeți bine și sunteți fericiți. Așa o fi… Dar ce nu se vede sunt toate acele secunde, toți acei ani în care atât tu cât și el ați învățat să aveți încredere unul în altul, să vă tolerați defectele și să vă sporiți răbdarea.

Poate lumea vede doi oameni care se iubesc, dar cu siguranță ei nu știu de toate îndoielile care v-au încercat sufletele, de toate suspiciunile tale sau de toți nervii lui atunci când încrederea ta în tine și în el era sub zero.

Dar au trecut toate, și peste toate ați trecut. Astăzi, toate acele îndoieli și nesiguranțe stau la baza a ceea ce vede lumea: doi oameni care se iubesc. Acum știi că pentru a avea încrede, trebuie mai întâi să te îndoiești, ca să iubești până la bătrânețe trebuie mai întâi să trăiești idile.